ramada brasov

Kaja Tanya, mic tratat de prietenie multiculturală

kaja_tanya_cluj_meniu

Asta a fost experiență păstrată de mine pentru mine, dar azi, dintr-un pustiu de bine, m-am hotărât să renunț la egoism și să o împărtășesc cu voi.

Cum accesele de spontaneitate mă lovesc brusc, cam rar și ireversibil, mi-am exprimat sincer și ferm lipsa de interes pentru petrecerea timpului în propria-mi bucătărie în schimbul unei combinații fericite, îmi doream eu, între un prânz târziu și o cină gustuoasă. Cum greu mai renunț la ceva din moment ce mi-am propus, dar împinsă mai mult de lipsa acută a vreunei idei salvatoare și a inițiativei în bucătărie, mi-am zis să canalizez inițiativa spre un restaurant din oraș.

Și nu mi-am ales o zi mai bună, decât una cu iz tomnatic, cu ploi mărunte și interminabile, așa cum au fost cele din imediata noastră apropiere temporală, dacă stați să vă amintiți puțin, asta dacă nu cumva soarele din ultimele zile v-a păcălit atât de tare încât să aveți impresia că afară e vreo vară-hibird în ediție limitată.

Karma it’s a bitch!

Desigur că soarta are propriile metode de răsplată pentru toată lumea, dar nu am înțeles exact de ce m-a luat la bani mărunți tocmai pe mine.

Am făcut documentarea de acasă, am stabilit traseul optim din punct de vedere al timpului personalizat pentru calitatea drumurilor din Cluj, de parcă urma să plec în expediție nu să iau cina pe undeva prin centru. Eram eu și redescoperirea orașului. Entuziasmul meu avea să se sfârșească în mod brutal și fără să mă anunțe. Bucurându-mă de experiența nemaipomenită ,,mergând prin ploaie fără umbrelă” (asta pentru că am renunțat demult la ea deoarece în copilărie o pierdeam tot timpul) și ajungând la locul știut… “fatalitate!” locul nu mai există.

Informațiile pe care l-am găsit eu pe pagina celor de la Picccadilly Pies and Wine sunt cam vechi. Ajunsă acolo constat că locul fizic există (că doar nu s-a apucat nimeni încă să dărâme clădiri vechi de pe strada Inocențiu Micu Klein), însă sub cu totul alt nume și cu totul alt concept. Puțin timorată, însă mai degrabă preocupată de ploaie, pornesc către restaurant Via care se afla în imediata mea apropiere. Nu găsesc loc. O fi fost din cauză că mi-am dorit să fiu spontană sau din cauză că era ora 20.00? Probabil o combinație bine dozată între cele două.

Nu e mare supărare, așa că pe aceeași stradă găsesc rapid restaurantul Kaja Tanya, resturant express, după cum văd scris cu litere de-o schioapă chiar la intrare. Nu e tocmai un restaurant ceea ce am găsit înăuntru, în sensul că e cel mai mic restaurant pe care l-am văzut. Cu două mese și alte câteva locuri la bar care pot fi adaptate, e chiar un restaurant atipic.

Locuri mici, așteptări mari

Consultând meniul scris cu creta pe tablă ce venea cumva în extensia celui tradițional, nu pot să nu observ motivele din folclorul maghiar de pe pereți.

kaja_tanya_cluj_2

sursă: facebook.com/kajatanya

Îmi aduc aminte de ,,Poveștile din Folclorul Maghiar” pe care le vizionam fascinată în copilărie, dar asta e cu totul altă poveste. Un lucru de remarcat care nu poate fi trecut cu vederea este acel ceva pe care îl au toate locurile mici. De parcă “mic” ar fi sinonim aproape întotdeauna cu familiar și călduros. Mă hotărasc greu la ce anume îmi doresc să mănânc și aleg, pentru început, guacamole cu pâine prăjită. Iată că dacă numele locului și motivele din decorațiuni sunt maghiare, mâncarea e ceva mai mult decât atât pentru că nu cred să aibă vreun specific bine delimitat.

Am fost puțin dezamăgită pentru că mă așteptam să mănânc guacamole cu bucăți întregi de avocado și nu sub formă de pastă, dar bănuiesc că 2 experiențe nu ar trebui să fie identice, altfel nu aș mai avea nimic de învățat din ele.

kaja_tanya_cluj_3

sursă: facebook.com/kajatanya

În timp ce mă mai dumiresc eu în legătură cu acest loc, deja încep să apară oameni unul câte unul să se așeze la celelalte 2 mese rezervate. Atmosfera de la Kaja Tanya se înviorează, oamenii vorbesc tare, râd, vin și salută gazda din bar, căci așa mi s-a părut că s-a comportat cea de acolo în tot timpul în care mi-am așteptat felul principal. Mi-a plăcut grozav de mult acest aspect pentru că în momentul în care te afli în mijlocul unei astfel de atmosfere, înconjurat de astfel de oameni, e imposibil să nu rezonezi imediat cu sentimentul de apartenență chiar dacă oamenii aceea îți sunt niște necunoscuți. Îmi place pentru bizarul situației de la început, și mai apoi pentru cum reușește să te facă să te simți în largul tău.

Mai departe am ales curry de năut cu orez și chiar m-a surpins cantitatea porției. Mă așteptam la iute, dar am rămas suprinsă și de acest detaliu. Îmi place foarte mult năutul, dar nu știu dacă l-aș mai încerca în această combinație ca la Kaja Tanya.

And the award goes to…

Ajung la desert. Mai exact la brownies cu înghețată care, de altfel, împreună au fost piesa centrală. Știu, era foarte previzibil, dar grozavă previziune! Înghețata de vanilie se combina perfect cu blatul de brownie “home made” și cu ciocolată fierbinte din interior. Consistența blatului a fost plăcută, iar cu înghețata de vanilie nu s-au zgârcit la calitate și nici la cantitate.

sursă: facebook.com/kajatanya

sursă: facebook.com/kajatanya

Cu riscul de a mă repeta, trebuie să zic că atmosfera era tare tare plăcută și oamenii tare frumoși, o mică comunitate pestriță și prietenoasă ce creștea pe măsură ce felurite persoane se tot strângeau înăuntru. Meniul e foarte posibil să nu mai fie același pentru că am observat că se schimbă mai mereu.

La Kaja Tanya seara mea s-a încheiat în cel mai plăcut mod și am ieșit de acolo simțându-mă mai bine. Chiar dacă afară ploaia nu se oprise,  dar nici nu mai conta.