ramada brasov

New in town! – Passione Italian Restaurant

Passione Italian Restaurant

Ai putea crede că pauza de prânz nu poate aduce cu ea decât relaxare și câteva guri de aer. La mine pauza de prânz începe cu veșnica întrebare: ,,unde mâncăm azi?’’. Ieri, când eu și colegele mele ne puneam această întrebare, transformată în laitmotivul zilelor la birou, Alexandra ne-a informat că pe strada Universității tocmai s-a deschis un restaurant nou italienesc. Primul gând al meu a fost, ok încă un restaurant cu acest specific, iar după ultimele experiențe aveam cumva un sentiment de reținere. Cum spuneam, parcă prea ușor atribuim un specific sau un stil unor locuri, care de foarte multe ori au prea puțină legătură cu conținutul de fapt și de drept. În această toamnă Clujul m-a surprins foarte plăcut, cu o mulțime de localuri noi, idei foarte diferite, concepte bine gândite, șanse noi date unor stiluri clasice în lumea restaurantelor și barurilor, dar cu un aer eclectic dacă stăm să analizăm abordările.

  111

222

Am ajuns la ușa restaurantului Passione Italian Restaurant, aflat la numărul 3 pe strada Universității. Geamuri înalte, care ne-au făcut să ne solicităm memoria, pentru că nu puteam să ne amintim nici cum ce a fost în locul respectiv în trecut. Înainte de a intra am privit în interior curioase. Cu siguranță, ceea ce răzbătea la o primă trecere în revistă era culoarea roșie. Foarte mult roșu! Ok, păi vorbim de pasiune, deci cumva era chiar natural ca alegerea culorii predominante să nu se fi situat între verde și albastru. Mesele negre, pereții gri, coloanele discrete, dar foarte atent detaliate, din mozaic, te făceau oarecum să resimți o căldură și un confort plăcute. Ai crede că atât de mult roșu ar putea deveni obositor, doar că designul a fost suficient de inteligent gândit, astfel încât detaliile și accesoriile, dacă le pot numi așa, să își susțină complementaritatea ca într-un roman tragic rusesc în care personajul principal ar fi complet lipsit de farmec fără toate personajele secundare, fiecare de o tipologie umană diferită.

DSC_0222

Candelabrul masiv din cristal m-a dus cu gândul la Versailles, dar în același timp reda ceva parcă și din perioada prohibiției alcoolului din America. Un aspect diferit, îl reprezintă compartimentarea spațiului, partea de jos fiind pizzeria,  în timp ce zona de sus este rezervată restaurantului. Mi-a plăcut, pentru că în mod normal la o astfel de idee cel mai probabil aș fi răspuns cu scepticism. Din fericire spațiul foarte vast, dar și personalul rapid și primitor, fac ca îmbinarea restaurantului cu zona bistro/pizzerie să fie parcă cel mai natural lucru.

După ce ne-am așezat în zona de bistro, ne-am răzgândit, desigur, și am urcat sus. Ne-am așezat la o frumoasă masă de trei persoane. În restaurant e o atmosferă intimă cumva, dacă jos spațiul este mare și airy, încât ai senzația că mesele se contopesc cu strada și trecătorii (ceea ce e foarte interesant, având în vedere că strada Universității e plină de personalitate), sus atmosfera este foarte caldă, apropiată și liniștită. Sper ca personalul să își păstreze bunele obiceiuri odată cu trecerea timpului, adică micile gesturi care fac clientul să se simtă important. Nu sunt convinsă dacă nu cumva așa e mereu la început, dar o fată poate să viseze, nu?

Eu am primit meniul în italiană și engleză, nu mă înțelegeți greșit, îmi place italiana, dar mă descurc greu spre deloc când vine vorba de numele preparatelor. Am presupus, desigur, îmi imaginam ce ar putea însemna, s-a dovedit că m-am înșelat în privința fiecărui cuvânt, așa că am lăsat la o parte aerul cosmopolit și atitudinea de turnul Babel și i-am cerut Alexandrei meniul în română. O să-mi iau timp altă dată pentru a dezvolta un aer poliglot. Cândva când nu îmi va mai fi la fel de foame.

Eu am comandat Strigoli Romagnoli cu praz, cârnați și sos de brânză. Nu știu dacă un restaurant italienesc e mereu definit de paste, dar fiind prima mea vizită la Passione Italian Restaurant, am ales ,,celebrul italian’’ și nu am fost dezamagită. Chiar a fost o porție de paste grozavă. Nici fetele nu au fost dezamăgite de supa cremă de cartofi și ciuperci cu crutoane și paprika.

DSC_0166

Senzația de ,,foarte bun’’ a fost transmisă și de farfuriile foarte elegante negre. Citeam în introducerea Eat! Best of Restaurants Design faptul că o experiență  culinară care se ridică la nivelul așteptărilor nu ar trebui să fie influențată de design, cu mențiunea că designul o poate trasforma într-o alegere legendară. Am apreciat foarte tare lipsa veșnicelor plasme. Mă aștept ca într-o zi să intru într-un restaurant și în loc de mese să fie plasme, geamuri de termopan sau gresie, la alegere, desigur.

DSC_0224Cred că ne-a intrat în mentalitate că oricare din aceste trei categorii, sau chiar întregul pachet fac suficient cât să spui despre un loc că arată foarte bine. Până la urmă experiența într-un local ar trebui să reprezinte o detașare de oricare factori, fie ei și media. Nu-mi place să văd un interior tapițat dramatic de frumos cu lemn de cireș, iar în același timp tapițat cu plasme setate pe Digi Sport. Dacă voiam să ajung la pariuri sportive, sigur nu greșeam ușa. Mâncarea a fost chiar bună, ne-am lăsat surprinse plăcut și ne-am bucurat de pauză, de locul fără televizoare și fum, în care se auzea piesa Time is the enemy.

Passione Italian Restaurant mi-a dat o stare de bine, mai ales pentru că mereu m-am întrebat de ce în Cluj nu pot să crească standardele puțin, în ceea ce privește restaurantele, ori bistro-urile? De ce nu se schimbă nota măcar uneori? Se pare că acesta a fost sezonul descoperirilor. Desigur, mă mai bucur și că locul este foarte aproape de mine. În orice zi mă voi putea așeza la o masă lângă geam și-mi voi putea imagina strada Universității așa cum eu nu am apucat să o văd.

Luați-vă puțin timp liber și măcar din curiozitate dați o fugă până la restaurantul Passione Italian Restaurant. Lăsați roșul să se trasforme pentru o vreme în culoarea voastră specială, care să completeze un meniu bine echilibrat și o atmosferă chic, ușor contemporană, ușor nostalgică, dar cu siguranță italienească. Până în sâmburele măslinei de italienească!