ramada brasov

Cu oul poți să faci aproape orice. Chiar și cocktailuri!

two eggs

Care a fost prima dată, oul sau găina? Eu sigur nu știu să vă răspund la întrebarea asta, dar știu că oul e unul dintre cele mai versatile ingrediente în bucătărie. Poți să-l fierbi, să-l prăjești, să-l amesteci sau să-l prepari întreg, să-i folosești albușul sau doar gălbenușul,  să faci omlete, ochiuri moi, prăjituri, bezea, maioneză, murătură, ou umplut și multe alte lucruri cu diferite texturi, atât dulce cât și sărate. E un ingredient simplu care se găsește în orice bucătărie, și, dacă auzim cuvântul ou, de obicei ne gândim la micul dejun sau brunch.

Dar oare cum stă treaba cu băuturile care conțin și ou? Da, ați înțeles bine, băuturi cu ou… ou crud și înainte să vă speriați gândiți-vă la bunicuțele care au băut câte un ou crud în fiecare zi pentru sănătate. Băuturi cu ou erau consumate deja înainte de Christos,  cu mult înainte să fie consumate cocktailuri, dar mai târziu, în barurile de pe vremuri a fost unul dintre cele mai des întâlnite ingrediente. Egg Nog, Pousse Cafe, Flip sunt doar trei categorii care conțin ou, și trebuie să vă spun că Jerry Thomas chiar și vin fiert a preparat cu ou (are și o poezie în cartea lui), moment de care o să profit și o să vă spun despre invenția lui faimoasă: băutura Tom and Jerry.

jerry thomas.vin fiert

Cocktailurile “Sour” se prepară și cu albuș de ou. Dar Fizz-urile? Golden Fizz e cu gălbenuș de ou, Silver Fizz cu albușul. Sunt Fizzuri care conțin un ou întreg.

Dar ce rost are să punem ou în băutură? Temperatura cocktailului, calitatea ingredientelor, balansul între “slab” și “tare”, armonia între ingrediente sunt foarte importante. V-am spus că bitterul e “sarea și piperul” cocktailurilor. Dar la fel de important e textura.

Oul nu schimbă aromele băuturii, doar o face mătăsoasă, cremoasă, leagă ingredientele, îi dă corpolență, însă în aceeași timp o face și ușoară. Cu shaker-ul “batem” albușul la fel ca și în bucătărie. Doar tehnica și ustensilele diferă, dar ceea ce obținem pe lângă textura mătăsoasă e un strat de spumă ușoară și atractivă deasupra cocktailului.

Dacă vă plac cappuccino sau crema de lapte, nu are cum să nu vă placă această spumă, care parcă vă mângâie pe buze. Un Pisco Sour, un Ramos Gin Fizz, sau un Clover Club, de exemplu, sunt câteva băuturi classice și fantastice, dar preparate fără ou nu ar mai fi nici pe aproape la fel de bune. Și încă ceva, oul conține umami, al 5-lea gust după dulce, acru, sărat, amar și e și potiențiator de arome.

clover-club  pisco_sour

Foarte mulți evită să mănânce ou crud din cauza bacterilor Salmonella. Aceste bacterii pot să infecteze oul în două feluri. Dacă găina e infectată, atunci oul deja are bacteriile înăuntru, numai că într-o proporție foarte mică, adică cam 5-6 bacterii/ou, iar ca să se îmbolnăvească omul ar fi nevoie în jur de 200 de bacterii.  Dacă găina nu a fost infectată, atunci bacterile, prin porii din coajă sau prin crăpături, pot să “intre” în ou. Prima dată în albuș, unde nu pot să se înmulțească în mod semnificativ, dar cu cât e mai vechi oul cu atâta se slăbește membrana de la gălbenuș permițând astfel intrarea bacterilor.

Gălbenușul e foarte bogat în energie și din acest motiv bacteriile se pot înmulții mai repede, mai ales la temperatura camerei. De aceea, în loc să ne uităm de unde cumpărăm oul și cu cât, pentru că orice găină poate să fie infectată oriunde (adică dacă e scump nu înseamnă că e mai sigur), ar trebui doar să ne deschidem ochii mai bine. Trebuie să ne uităm mai atent ca să alegem ouă curate, proaspete, pentru că bacteriile au nevoie de timp ca să se dezvolte, să fie ținute la rece, să nu fie crăpate, să le spălăm, să le ținem în frigider, să le folosim repede, să ne spălăm pe mâini, să ne ținem ustensilele curate.

cover-oul

Un om adult, sănătos, nu se poate îmbolnăvi de la ou proaspăt, crud. V-am explicat mai sus de ce. Doar cei mici, gravidele, cei în vârstă și persoanele cu imunitate slăbită nu ar trebui să le consume astfel. Pe de altă parte, dacă mâncăm liniștit un beefsteak tartar – care e carne crudă, maioneză sau lactate nu ar trebui să ne fie frică de ou crud. Iar studiile au dovedit că dacă e cazul la fel poți să te îmbolnăvești de la câini, pisici, de la apă contaminată, de la o persoană bolnavă care îți face de mâncare, de la tine dacă nu te speli pe mâini, de la condimentele cele mai banale,  de la roșie, pepene  și alte fructe și legume sau dacă ții carnea proaspătă lângă mâncarea gătită. Totul depinde doar de igienă.

Deci, concluzia e următoarea: să nu vă fie frică de un cocktail care a fost preparat cu albuș de ou. Promit că o să fie fantastică, o experiență unică.

Dacă v-am făcut poftă, vă aștept la mine!

P.S. Barmani! More eggy drinks please! Sau cum a scris revista Imbibe: “Don’t be chicken about using eggs in your next cocktail”

Gheața din paharul tău are o poveste. A schimbat lumea și a format o industrie

cover

Suntem obișnuiți să ne răcorim cu apă, limonade, beri, cocktailuri reci și e greu să ne imaginăm savurând un vin alb sau rose cald. Avem frigider, mașină de gheață, congelator… e ceva normal, și nimeni nu se gândește cum ar fi fără sau dacă a fost așa tot timpul, la discreție.

Frigiderul electric e o invenție modernă destul de recentă. Refrigerarea artificială a fost inventată doar la începutul secolului 20, iar eu, într-un articol precedent, am spus deja că gheața după 1830 a devenit accesibilă pentru toți, și înainte era considerat un lux. Am spus și că băuturile pe la mijlocul secolului 19 deja erau preparate cu gheață. Nu vă întrebați cum? De unde au avut gheață? Cum au făcut un Mint Julep cu gheață zdrobită? Unde au ținut gheața să nu se topească? Vă întreb pentru că mai demult eu mi-am pus toate întrebările posibile. În bar gheața nu e doar un accesoriu, e un ingredient foarte important a fiecărui cocktail.

Gheața are funcții foarte importante: răcire și diluare optimă la preparare (prin metodele de preparare shake sau stir), păstrarea temperaturii după servire, păstrarea balansului între “tare” și “slab” adică pe la sfârșitul băuturii să nu rămânem doar cu apă cu aromă de citrice. Cantitatea, calitatea și mărimea gheții sunt factori foarte importanți și fac diferența între un cocktail bun sau rău și dacă celelalte ingrediente sunt de calitate foarte bună.

Știu că deja am stârnit curiozitate, așa că o să povestesc despre gheață, despre cum, de unde și cine…

frederic_tudor_ice_king

Frederic Tudor (1783-1864)

La începutul secolului 19, Frederic Tudor, din Boston, a venit cu ideea de a comercializa gheață adunată din lacurile din Massachusetts și să o transporte și în zonele tropicale ale lumii. Datorită lui, până la mijlocul secolului 19, gheața nu a mai fost percepută ca fiind un produs de lux și a devenit esențială în viața oamenilor.

Înainte de a fi comercializată ca produs de masă, cei bogați își construiau încăperi mari sub casele lor unde depozitau gheața adunată în timpul ierni pentru conservarea mâncărurilor. Astfel, ei erau printre cei puțini care își permiteau să consume și vin răcit la masă.

IceHarvest
icetools.peninsulaice

Revenind la Frederic Tudor, în fiecare iarnă oamenii lui adunau mii de tone de gheață. La început gheața a fost tăiată manual, în blocuri mari, cu un ferăstrău, și mai târziu au dezvoltat o metodă cu care au tăiat blocuri mai mari cu ajutorul cailor.

ice harvest cai

După tăiere transportau gheața în depozite imense, izolate, unde nu se topea nici vara, și de unde era vândută mai apoi în toate orașele din America.

ice-history

Poate nu v-ați gândit până acum, dar gheața este împărțită pe calități, iar această gheață naturală, recoltată de oamenii lui Frederic Tudor, a fost de calitate foarte bună. O să explic imediat de ce.

icedeliverycart.peninsulaice

Gheața s-a transportat și s-a vândut pe străzile orașelor printr-o metodă simplă, după cum vedeți în poza de mai sus. Așa a fost introdusă și în baruri și cafenele. Barmanii primeau blocurile mari de gheață transparentă (gheața transparentă înseamnă că e de cea mai bună calitate, fără aer blocat înăuntru sau impurități și se topește mai încet decât cea opacă) și apoi o tăiau manual cu ferăstrău, ciocan și alte ustensile, la mărimea dorită, de la cuburi până la gheață zdrobită.

block ice

Cine a gustat o băutură rece nu a mai vrut sa bea una caldă

Prima băutură cu gheață a fost Mint Julep. În anii 1820 a fost populară aproape peste tot în lume. A fost urmată de Cobbler, care a fost prima băutură preparată cu shakerul, care tot pe atunci a fost inventat. Iar cum a apărut gheața în pahare, s-a inventat și paiul. Jerry Thomas scrisese deja că orice bar serios trebuie să aibă un shaker metalic. Apoi s-a inventat strecurătorul pentru shaker, și până în 1920 toate metodele și ustensilele pe care le folosim la prepararea cocktailurilor. Gheața a schimbat tot. 

Băuturile în stilul american au devenit populare până în Japonia. În 1860 au fost 5-6 baruri Americane și în Argentina sau Melbourne, Sydney.

Frederic Tudor “The Ice King” a transportat gheață pe vapor în Europa, Cuba, Martinique, și în 1833 și în India. Ziarul “The India Gazette” i-a și mulțumit că a făcut accesibil acest lux. Din punctul de vedere al exportului din America, bumbacul a fost pe primul loc iar pe locul doi gheața. Așa că oamenii au trecut pe băuturi reci, înghețată etc. Au folosit cutii din lemn izolate în care au ținut blocul de gheață și mâncarea.

oakicebox.peninsulaice

Chiar și pescarii au fost influențați. Ei au putut să stea mai mult la pescuit, pentru că au ținut marfa în gheață. Iar berea… ei bine, înainte berea nu a fost produsă vara pentru că se altera foarte ușor, dar cu folosirea gheții a putut fi produsă tot anul. Gheața din Massachusetts a ajuns chiar și-n paharele reginei Victoria a Angliei!

Apoi, după mulți ani de la comercializarea gheții, oamenii au trecut la folosirea frigiderelor, congelatoarelor, mașinilor de gheață… Dar oricând când comandați, de exemplu, un Mojito sau Daiquiri din Cuba sau orice alt cocktail, înghețată sau ice tea, să-i mulțumiți și lui Frederic Tudor, Regele Gheții.

Generația vodka

cover_cocktail

Consider că trăiesc în generația vodka. Cea mai consumată băutură e vodka. Cele mai comandate cocktailuri sunt pe bază de vodka și din ce în ce mai multe branduri noi apar pe piață… bineînteles de vodka. La asta se adăugă marketing și se consumă vodka pentru că e la modă.

Ştiți ce bea James Bond, nu? Vodka Martini… dar un Martini clasic e pe bază de gin și e departe de Apple Martini, Chocolate Martini, Bikini Martini sau orice ‘tini care a primit numele doar de la paharul “martini”, adică “cocktail glass” din care azi se consideră că e rușine să bea bărbații, pentru că e feminin etc (e o prostie dar despre asta o să vă povestesc într-un alt articol).

Abia la începutul secolului 20 vodka a început să apară în rețetele barmanilor, iar în America doar după 1930 a devenit populară. Vodka Martini, Vodka Collins tot în aceeași perioadă s-au născut, urmate de faimosul Moscow Mule. Datorită faptului că e foarte ușor să potrivești vodka cu aproape orice, azi putem să enumerăm mii de rețete cu vodka… dar întretimp am căzut pe partea cealaltă a calului. Am uitat să apreciem restul arsenalului de băuturi, sau pur și simplu considerăm că nu ne place ginul, nu ne place tequila, nu ne place brandy etc și sărim peste fără să încercăm cocktailurile preparate cu grijă.

Şi mergem pe “sigur”. Alegem bere, vin, cocktailuri cu vodka, blended whisky, rom alb, Jägermeister și unde ajungem din nou? (Știați că Jägermeister e cel mai consumat lichior din lume? Asta nu înseamnă că e și cel mai bun. Este consumat mai ales ca shot, de tineri). Ajungem la cocktailurile mainstream pe care le cunoaștem, și cu toții știm ce gust au, iar dacă nu le mai consumăm tot le-am gustat cel puțin în anii de facultate. :)

batavia arrack label

sursă: alpenz.com

Tot timpul spun că într-un cocktail poți să pui și opt ingrediente, însă nu le pui ca să fie cât mai complicat, sau să sune cât mai sofisticat când le enumeri. Fiecare are un rost. E ca o pictură în care culorile și nuanțele sunt alese cu grijă ca să armonizeze, iar împreună alcătuiesc un întreg. Poate să fie și alb-negru, dar să fie în contrast. Nu e numai alb, nu e numai negru.

Daca mă gândesc ce gust are Vodka Orange… păi de portocale. Atunci? E băut doar pentru efect, să bei alcool fără gust de alcool. Dacă mă gândesc la un Long Island care conține cola, lime, rom alb, gin, vodka șamd, sincer, îmi vine să plâng. Să nu uităm că majoritatea băuturilor consumate sunt alese după cantitate, adică să fie în pahare înalte. (Dar cei care aleg paharul înalt pentru “efect” nu știu că cocktailurile servite în pahare cocktail sau rocks conțin mai mult alcool decât o băutură lungită cu suc etc la pahar înalt. Bigger is not better).

La fel am observat că cei peste 30 de ani beau vin, bere sau eventual un Aperol Spritz. Acum e la modă, a ajuns să fie ce a fost Campari Orange acum câțiva ani. Recunosc că e gustos, dar pentru mine e ca și cum aș mânca un anumit fel de mâncare de fiecare dată când sunt mii de preparate și de ce să mănânc doar pui cu cartofi când pot mânca și vită, pește, curcan, miel, fructe de mare etc?! Și pentru oricine consideră că un Aperol Spritz e bun… am o veste bună. Mai sunt mii de băuturi la fel de bune, care așteaptă să fie descoperite sau redescoperite.

Dacă tot am povestit despre vodka, când a apărut în cocktailuri și că acum a castigat teren, pe langă asta brandy a fost înlocuit cu whisky datorită phylloxerei, romul cubanez a luat locul romurilor mai robuste, ginul în stil London dry a luat locul de la Genever și Old Tom Gin, toate s-au întâmplat pe la începul secolului 20.

La început băuturile erau foarte simple, erau preparate fără gheață, mai mult fierbinte.

Ingredientele folosite erau: Madeira, Sherry, Batavia Arrack (o băutură spirtoasă de pe insula Java, care înainte era o colonie olandeză cu numele Batavia. E făcută din trestie de zahăr și orez roșu fermentat, era folosită la prepararea Punchurilor. E diferită de arak, care e o băutură cu note de anason ), brandy din Franța (cognac), bourbon și rye whiskey, rom din Jamaica și din St. Croix, gin olandez, adică genever (care e considerat strămoșul ginului), applejack (brandy din suc de mere fermentat-echvivalentul lui e Calvados, din Franța) distilate de fructe, peach brandy, șampanie, bitter, lămâie, lime, lapte, ouă, mentă, zahăr, melasă, nucșoară,cuișoare, ienibahar. Gheața doar după 1830 a devenit accesibilă pentru toți, înainte era considerat un lux.

 jerry thomas how to mix drinks

În primul manual de barman cu rețete și instrucțiuni, scris de barmanul Jerry Thomas, “How to mix drinks”, publicat în 1862, deja găsim absinthe, Curaçao (lichior cu aromă de portocale, care atunci era pe bază de rom sau brandy), Maraschino, Boker’s bitter, sirop de zmeură, de orgeat, decoruri din fructe de pădure și poze care ilustrau cum ar trebui să arate un Mint Julep de exemplu.

mint julep from how to mix drinks

Cartea lui a inclus încă o carte “Manual for the manufacture of cordials” scris de Christian Schultz, care conținea rețete de lichioruri, siropuri, tincturi, bitter, infuzii. Totul se făcea homemade și băuturile deja erau preparate cu gheață.

În cartea lui Harry Johnson “The Bartenders Manual” publicat in 1882 (se spune că prima ediţie a fost publicată în 1860, dar nu s-a descoperit încă niciun exemplar din 1860), deja găsim o listă întreagă despre ce băuturi și ingrediente ar trebui să aibă orice bar.

harry johnson1

harry johnson2

harry johnson3

harry johnson4

harry johnson5

De la definiția Cocktailului din 1806 până azi mulți producători de băuturi au dat faliment și mulți au apărut. Multe rețete s-au inventat și multe rețete au fost uitate. Dar noi, dacă considerăm că suntem barmani nu ar trebui să nu ne pese de ce înseamnă Batavia Arrack, Swedish Punsch, Pimento Dram, Genever, Creme de Violette, Amer Picon, Falernum etc.

Ar trebui să lucrăm cum a lucrat Jerry Thomas, Harry Johnson și mulți alți barmani, cu ingrediente de calitate, cu seriozitate, cu pasiune, pentru că perioada asta până la începutul secolului 20 a fost considerată “The golden age of cocktails”. Nu era sweet and sour mix și alte mixuri artificiale, nu erau mii de cocktailuri cu vodka și aceleași longdrinkuri și băuturi peste tot.

Pentru mine nimic nu e mai enervant decât să văd aceleași “cocktailuri” în meniu peste tot (sunt și excepții) sau poate e la fel de enervant să nu poți găsi băuturile dorite la distribuitori. Dar și ca și proprietari, consumatori, ar trebui să învățăm, să savurăm, să apreciem aromele noi. Paleta băuturilor și ingredientelor e foarte bogată, iar restul numai de noi depinde.

early1900s-bartender

Istoria cocktailului. Peste 200 de ani de combinații

cocktail

Auzind cuvântul cocktail, majoritatea oamenilor se gândeşte la băuturi ca şi Cuba Libre, Long Island Iced Tea, Vodka Orange, Whisky Energy să nu mai vorbim despre culoarea aceea de verde-albăstrui a siropului Blue Curacao, şi să nu uităm de shoturi și băuturi cu denumiri obscene ca şi Screaming Orgasm, Sex On The Beach şi altele. Dar nici una dintre băuturile enumerate nu sunt cocktailuri adevărate.

De multe ori când am încercat să recomand un cocktail clienţilor de la bar am văzut expresia aceea de “nu-mi place!” pe faţa lor sau pur şi simplu mi s-a spus că „eu nu beau cocktailuri”.  La început nu am înţeles de ce, dar încet-încet mi-am dat seama, mai ales după ce expresia asta a dispărut cum le-am enumerat că lucrez doar cu ingrediente proaspete, naturale, cu siropuri, tincturi, infuzii de casă.

Old Fashioned

Pe lângă asta tot timpul m-am oferit ca în cazul în care nu le place băutura să o schimb cu ce vor ei. Dar sincer, niciodată nu a fost nevoie să fac asta. Încă un lucru pe care l-am auzit foarte des a fost „să nu fie dulce”. Ăsta e încă un lucru pentru care cocktailurile nu sunt foarte populare. Dar un cocktail bine făcut nu este dulce niciodată, deşi tot timpul conţine îndulcitor în formă de lichior, zahăr, miere, suc de agave etc.

Un cocktail trebuie să-ţi deschidă apetitul, nu să te moleşească sau să-ţi provoace greaţă.  Dar haideţi să vă întreb, după părerea voastră câţi ani are cocktailul? 50? 60? Mai încercaţi. 100? O să vă surprind. Cocktailul are peste 200 de ani de istorie în spatele lui. Şi cât timp astăzi denumim cocktail orice băutură amestecată, pe vremuri Cocktail era doar o anume categorie de băuturi amestecate. La fel cum era Punch, Egg Nog, Sling, Toddy fiecare o categorie. Gin Fizz nu era cocktail, era un Fizz, Mint Julep nu era cocktail, era un Julep, Brandy Crusta nu era cocktail, era un Crusta şi aşa mai departe cu Fix, Sangaree, Swizzle, Negus, Cobbler, Smash.

Colectie de Bitter din ziua de azi

De exemplu în anii 1600 tavernii din America serveau diferite combinaţii de băuturi ca şi Sack Posset, care era o băutură fierbinte de ale (bere), sack (sherry), ouă, frişcă, zahăr şi condimente ca şi nucşoară. La fel serveau whiskey aromat cu mentă, vin fiert – care e popular şi azi – sau Mimbo, care era rom cu zahăr, şi multe altele. Punchul, de exemplu, a fost regele băuturilor de la 1600 până pe la 1850. Era alcătuit din băuturi alcoolice, citrice, zahăr, apă, condimente, şi era servit în boluri mari, deajuns pentru mai multe persoane.

Între timp de la bol mare a ajuns să fie preparat şi la pahar, o cantitate pentru o persoană. De pildă, în 1806 barurile din New York serveau Punchuri la pahar.  Tot în 1806 un ziar din New York a definit ce înseamnă Cocktail, răspunzând la întrebarea unui cititor: „ Cocktail is a stimulant liquor, composed of spirits of any kind, sugar, water, and bitters- it is vulgarly called a bittered sling”.

Balance and Columbian Repository 1806

Deci ingredientele unui Cocktail sunt următoarele: o băutură spirtoasă, apă, zahăr, bitter. Poate aţi auzit de cocktailul care se numeşte Old Fashioned, care nu e altceva decât un cocktail preparat în stilul vechi aka old fashioned way.

Se spune că Cocktailul a fost inventat în America. Prima referinţă la cuvântul cocktail a fost într-un ziar din  Vermont 1803: „ Drank a glass of cocktail-excellent for the head…”. Cocktailurile erau consumate dimineaţa, ca şi medicament (pentru mahmureală de exemplu), şi au devenit foarte populare. Dar rădăcinile Cocktailului sunt în Londra din secolul 18.  În 2010 s-a descoperit un ziar din Londra, din 1798 care descria ce băuturi consumă politicienii din Anglia. „ Mr Rose owed for gin and bitters. Another owed for 35nips of glue, commonly called Burton Ale, to make the members of the neutrality stick together… William Pitt the younger owed for L’huile de Venus, perfait amour, and less French drink: cock-tail (vulgarly called ginger).”

Gingering era o tehnică folosită de negustorii de cai, ca să obţină mai mulţi bani. Se punea o bucată de ghimbir în anusul cailor, de la care deveneau mai vioi.

Pe lângă asta cuvântul „cocktailed” era folosit tot în Anglia la descrierea cailor de rasă mixtă, care aveau coada tăiată pentru a le distinge. Cocktailul find o băutură amestecată poate de aici a primit numele. Dar asta e doar o teorie.

De asemenea, este dovedit că în secolul 18, tot în Anglia deja se consuma bitter cu brandy. Bitterul este o băutură alcoolică preparată prin macerarea ierburilor, condimentelor, plantelor și rădăcinilor amare. Conține unu sau mai multe ingrediente amare (de exemplu pelin) și unu sau mai multe ingrediente care o să răspundă pentru gustul principal (de exemplu cardamom, scorțisoara, anason).

Ingredientele bitterului

 

Se spune că bitterul este sarea și piperul cocktailurilor și adaugarea a doar câteva picături ajunge pentru obținerea aromelor profunde și complexe.

Stoughton bitter.nu se mai produceÎn 1690, Richard Stoughton a creat un elixir, o infuzie alcoolică, concentrată, care conținea 22 de ingrediente botanice, printre care și gențiana, si l-a denumit “Elixir Magnum Stomachicum“, “Stoughton‘s Great Cordial Elixir“.

Textul publicitatar cu care a fost comunicat în 1710 a fost următorul: “The Elixir is Drank by most Gentlemen… to recover and restore a weaken‘d Stomach or lost Appetite occasioned by hard Drinking or Sickness &c.“ Cu alte cuvinte: pentru mahmureală.

stoughton elixir

Domnul Stoughton recomanda ca bitterul lui sa fie băut într-un păhărel de brandy.

A murit în 1720, dar în jurul aniilor 1750 urmașii lui au venit cu ideea de a vinde brandy ars cu bitter gata amestecat, la sticlă. Brandyul ars (burnt brandy) era considerat medicament între anii 1600-1800. Era obținut prin arderea brandyului, topind și caramelizând zahăr deasupra flăcării, iar la sfârșit, când flacăra era stinsă de la volumul de alcool scăzut, zahărul era amestecat în băutură. La asta au adăugat bitterul Stoughton. Și deja au avut 3 dintre ingredientele Cocktailului definit în 1806 în America: o băutură spirtoasă, bitter, zahăr.