ramada brasov

Totul despre vermut

cover

Toți știm câteva lucruri despre băuturile spirtoase. Avem preferințe când comandăm whisky, dar dacă vine vorba despre băuturi aperitive, mai ales vermut, lucrurile stau altfel. Poate știm că este roșu, alb, sec. Mulți confundă vermutul Martini & Rossi cu cocktailul Martini, mulți barmani servesc vermut în cocktail glass (pahar martini “v”) și de multe ori m-am trezit cu cliente nervoase la bar care mi-au explicat că eu nu sunt în stare să servesc un vermut, că se pune în pahar cu picior, că de aia se numește pahar martini.

În fine, în orice caz nu e cea mai populară băutură. Din păcate nimeni nu prea mă întreabă ce este un vermut. Cum se face? De ce spun că e un aperitif? Din păcate foarte mulți barmani nu știu cum și unde să țină un vermut (în orice caz nu se ține pe raft, fără capac). Dacă vă interesează vă explic toate astea, și vă explic și ce au în comun cu vermutul Aperol, Campari și bitterul folosit în cocktailuri.

aperitive +inainte de masa

Vermut e un vin aperitif. E pe bază de vin. Cuvântul aperitif vine din cuvântul “aperire” din latină, care înseamnă “a deschide”. Aperitivele “deschid” stomacul înainte de masă, au caracter dulce-amar care stimulează producția sucurilor gastrice, provocând totodată pofta de mâncare și stimulând apetitul. Campari și Aperol sunt aperitive (ceea ce e comun cu vermut), însă nu și vinuri aperitive… ele fiind pe bază de spirtoase nu de vin.

În același timp vermutul e și un vin fortificat, adică procentul de alcool al vinului este ridicat un pic, de obicei, cu brandy de struguri sau alte distilate. Dar de unde capătă aceste băuturi gustul amar și aromele rafinate? Baza alcoolică e infuzată cu plante, rădăcini, scoarță, condimente – v-am mai povestit despre ele când v-am explicat ce e și cum se face bitterul.

Încă un lucru interesant e că baza vermutului roșu e tot vinul alb ca și în cazul vermutului alb. Culoarea e roșie se datorează caramelului  provenit din zaharul ars.

De unde îi vine numele?

Numele vermut vine din cuvântul Wermut (din germană) wormwood în engleză, pelin în română. Tradițional, pelinul a fost principala aromă a vermutului. Dar mai sunt și alte vinuri aperitive aromate – fortificate pe lângă vermut: quinquina și americano.  Pe scurt aceste aperitive sunt făcute după formula vermutului, doar că folosesc alte combinații de plante  și de obicei sunt mai amare.

Denumirea americano nu are nicio legătură cu America,  cuvântul e derivat din “amer” care înseamnă amar, la fel ca și în cazul cuvântului amaro. Principala aromă din americano e gențiana și/sau pelin.

Principala aromă al Quinquinei e chinina, quina-în limba aboriginaliilor quechua, “china” în italiană.  Exemple de quinquina și americano sunt: Bonal Gentiane-Quina, Cocchi Barolo ChinatoCocchi Americano, Dubonnet, St. Raphael, Byrrh (e pe bază de vin roșu), Lillet, Contratto, Maidenii.

antonio benedetto carpano

Antonio Benedetto Carpano

Vinuri aromate cu diferite plante și condimente au fost consumate deja înainte de Christos pentru a face vinul mai bun la gust. Vermutul era consumat zilnic în Italia și înainte, dar comercializarea vermutului a început în secolul 18. Primul vermut comercializat a fost Carpano, un vermut roșu din Torino, inventat de Antonio Benedetto Carpano în 1786. Ulterior, vazând succesul vermutului Carpano, mulți i-au urmat exemplul.

carpano

Vermutul în stilul alb sec si alb dulce (bianco) au apărut în Franța (Chambery). Cum v-am mai spus, sunt făcute fără caramel.

Un lucru important: azi când spunem vermut italian sau vermut francez nu ne referim la originea geografică, ci la stilul în care e făcut, ambele țări fac și vermut roșu și vermut alb. Fench vermouth e alb, italian vermouth, sau sweet vermouth e roșu. Azi avem și vermut roze sau ambre. Sper că nu v-am încurcat cu toate aceste informații.

Vermuturi cunoscute sunt Carpano, Carpano Antica Formula (e facut după o formulă veche însă nu e după rețeta originală, e în stilul “vermouth alla vaniglia”adiică cu vanilie), Punt e Mes (care e în stil “vermouth con bitter sau vermouth amaro, cu extra bitter), Cinzano, Boisserie, Gancia, Stock, Martini&Rossi din Italia (Torino), Noilly Prat (Marseilles), Dolin (Chambery) din Franța, Vya (California), Imbue (Oregon) din Statele Unite, Maidenii (Australia), Perucchi (Spania).

Vermutul Punt e Mes e de la Carpano. O glumă bună

Are o poveste  foarte interesantă. Original, vermutul Carpano era servit simplu sau cu extra picături de bitter ori esență de vanilie. Punctele simbolizează picăturile de bitter sau vanilie, iar la comandarea lui era specificat cu câte “puncte” să fie vermutul. Odată, cineva a comandat în glumă “un punt e mes” care înseamnă un punct și jumătate, dar așa a creat o combinația perfectă care “trăiește” și azi și, mai mult, e cel mai vândut vermut al brandului Carpano.

punt e mes

Era să uit să vă spun că la fel ca și bitterul,  vermutul, quinquina și americano au fost consumate ca și tonic, medicament.

Împotriva malariei

În secolul 18 mulți soldați și coloniști europeni s-au îmbolnăvit de malarie. Chinina, extrasă din scoarța copacului chinchona, era un tratament bun împotriva malariei, însă e atât de amar încât era foarte greu de înghițit. Europenii au adăugat chinină la orice ca să ia mai ușor medicamentul. Așa s-a inventat și Ginul Tonic de către englezi, chinina fiind principala aroma a apei tonice.  În 1830 francezii au oferit și recompensă pentru oricine cine inventează o băutură bună cu chinină pe bază de vin pentru a fi administrată împotriva malariei. Un alchimist din Paris, Joseph Dubonnet a dezvoltat o bautura care a fost introdusă în 1846. Quinina Dubonnet (aromată cu chinina, scorțișoară) a devenit foarte populară, iar logo-ul cu pisica, alături de care a fost comercializată, a devenit iconic.

dubonnet

Cocktailurile preparate cu vermut și quinquina au fost foarte populare în jurul aniilor 1880. Acum, din nou au revenit la modă, dar înainte să cumpărați o sticlă de vermut sau alte vinuri aperitive, iată câteva sfaturi: vinurile aperitive trebuie ținute la frigider, bine închise, departe de lumină. Ca și în cazul vinurilor, putem să reducem oxigenul din sticlă cu o pompă specială (care nu e o investiție mare), deoarece ca și vinul obișnuit și vinurile aperitive se oxidează după deschidere. Cu trecerea timpului pierd din calitate chiar dacă au un nivel de alcool mai ridicat. Așa că acele sticle deschise de vermut, ținute de trei luni pe rafturile barurilor, trebuiau demult  aruncate! Nu cred că ați avea poftă să beți vin din sticla care a fost desfăcută de câteva luni, la fel trebuie să avem grijă de vermut.

Negroni, un cocktail fabulos

Vermutul, quinquina, americano se servesc răcite sau peste gheață, iar în cocktailuri sunt miraculoase.

Din păcate nu avem o selecție mare de aperitive la distribuitori (situație întâlnită și în cazul altor feluri de băuturi), un lucru care sper să se schimbe.

Din cauza asta v-am ales un cocktail simplu, dar fabulos, cu ingrediente care sunt ușor de găsit: gin (de exemplu Beefeater), Campari și vermut roșu. Rețeta e următoarea:

- 30 ml gin

- 30 ml vermut roșu

- 30 ml Campari

Se combină într-un mixing glass care după aceea se umple cu gheață, se amestecă cu o lingură până băutura se răcește complet (approximativ 30 secunde), se strecoară în cocktail glass răcit sau într-un pahar rocks cu gheață. Se adăugă un twist de coajă de portocale (uleiul din coajă).

Negroni

Negroni

Să nu-l beți repede. Fiți atenți la mirosul și aroma cocktailului Negroni, la armonia, la explozia gusturilor și a aromelor din momentul în care băutura intră în contact cu papilele, până la postgust, adică după înghițire. Dacă nu aveți ocazia să vă faceți un Negroni acasă, data viitoare când mâncați în oraș să comandați un Negroni înainte de masă, și cu asta o să surprindeți și barmanul, dând dovadă că sunteți un connoisseur.

Pe lângă rețetă, am ales și câteva poze cu reclame.

Collage 1

Collage 2

Sper că v-au plăcut! Să aveți o săptămână frumoasă! Ah, era să uit, aperitivele fac o combinație extraordinară și cu băuturile învechite. V-am pupat!

Gheața din paharul tău are o poveste. A schimbat lumea și a format o industrie

cover

Suntem obișnuiți să ne răcorim cu apă, limonade, beri, cocktailuri reci și e greu să ne imaginăm savurând un vin alb sau rose cald. Avem frigider, mașină de gheață, congelator… e ceva normal, și nimeni nu se gândește cum ar fi fără sau dacă a fost așa tot timpul, la discreție.

Frigiderul electric e o invenție modernă destul de recentă. Refrigerarea artificială a fost inventată doar la începutul secolului 20, iar eu, într-un articol precedent, am spus deja că gheața după 1830 a devenit accesibilă pentru toți, și înainte era considerat un lux. Am spus și că băuturile pe la mijlocul secolului 19 deja erau preparate cu gheață. Nu vă întrebați cum? De unde au avut gheață? Cum au făcut un Mint Julep cu gheață zdrobită? Unde au ținut gheața să nu se topească? Vă întreb pentru că mai demult eu mi-am pus toate întrebările posibile. În bar gheața nu e doar un accesoriu, e un ingredient foarte important a fiecărui cocktail.

Gheața are funcții foarte importante: răcire și diluare optimă la preparare (prin metodele de preparare shake sau stir), păstrarea temperaturii după servire, păstrarea balansului între “tare” și “slab” adică pe la sfârșitul băuturii să nu rămânem doar cu apă cu aromă de citrice. Cantitatea, calitatea și mărimea gheții sunt factori foarte importanți și fac diferența între un cocktail bun sau rău și dacă celelalte ingrediente sunt de calitate foarte bună.

Știu că deja am stârnit curiozitate, așa că o să povestesc despre gheață, despre cum, de unde și cine…

frederic_tudor_ice_king

Frederic Tudor (1783-1864)

La începutul secolului 19, Frederic Tudor, din Boston, a venit cu ideea de a comercializa gheață adunată din lacurile din Massachusetts și să o transporte și în zonele tropicale ale lumii. Datorită lui, până la mijlocul secolului 19, gheața nu a mai fost percepută ca fiind un produs de lux și a devenit esențială în viața oamenilor.

Înainte de a fi comercializată ca produs de masă, cei bogați își construiau încăperi mari sub casele lor unde depozitau gheața adunată în timpul ierni pentru conservarea mâncărurilor. Astfel, ei erau printre cei puțini care își permiteau să consume și vin răcit la masă.

IceHarvest
icetools.peninsulaice

Revenind la Frederic Tudor, în fiecare iarnă oamenii lui adunau mii de tone de gheață. La început gheața a fost tăiată manual, în blocuri mari, cu un ferăstrău, și mai târziu au dezvoltat o metodă cu care au tăiat blocuri mai mari cu ajutorul cailor.

ice harvest cai

După tăiere transportau gheața în depozite imense, izolate, unde nu se topea nici vara, și de unde era vândută mai apoi în toate orașele din America.

ice-history

Poate nu v-ați gândit până acum, dar gheața este împărțită pe calități, iar această gheață naturală, recoltată de oamenii lui Frederic Tudor, a fost de calitate foarte bună. O să explic imediat de ce.

icedeliverycart.peninsulaice

Gheața s-a transportat și s-a vândut pe străzile orașelor printr-o metodă simplă, după cum vedeți în poza de mai sus. Așa a fost introdusă și în baruri și cafenele. Barmanii primeau blocurile mari de gheață transparentă (gheața transparentă înseamnă că e de cea mai bună calitate, fără aer blocat înăuntru sau impurități și se topește mai încet decât cea opacă) și apoi o tăiau manual cu ferăstrău, ciocan și alte ustensile, la mărimea dorită, de la cuburi până la gheață zdrobită.

block ice

Cine a gustat o băutură rece nu a mai vrut sa bea una caldă

Prima băutură cu gheață a fost Mint Julep. În anii 1820 a fost populară aproape peste tot în lume. A fost urmată de Cobbler, care a fost prima băutură preparată cu shakerul, care tot pe atunci a fost inventat. Iar cum a apărut gheața în pahare, s-a inventat și paiul. Jerry Thomas scrisese deja că orice bar serios trebuie să aibă un shaker metalic. Apoi s-a inventat strecurătorul pentru shaker, și până în 1920 toate metodele și ustensilele pe care le folosim la prepararea cocktailurilor. Gheața a schimbat tot. 

Băuturile în stilul american au devenit populare până în Japonia. În 1860 au fost 5-6 baruri Americane și în Argentina sau Melbourne, Sydney.

Frederic Tudor “The Ice King” a transportat gheață pe vapor în Europa, Cuba, Martinique, și în 1833 și în India. Ziarul “The India Gazette” i-a și mulțumit că a făcut accesibil acest lux. Din punctul de vedere al exportului din America, bumbacul a fost pe primul loc iar pe locul doi gheața. Așa că oamenii au trecut pe băuturi reci, înghețată etc. Au folosit cutii din lemn izolate în care au ținut blocul de gheață și mâncarea.

oakicebox.peninsulaice

Chiar și pescarii au fost influențați. Ei au putut să stea mai mult la pescuit, pentru că au ținut marfa în gheață. Iar berea… ei bine, înainte berea nu a fost produsă vara pentru că se altera foarte ușor, dar cu folosirea gheții a putut fi produsă tot anul. Gheața din Massachusetts a ajuns chiar și-n paharele reginei Victoria a Angliei!

Apoi, după mulți ani de la comercializarea gheții, oamenii au trecut la folosirea frigiderelor, congelatoarelor, mașinilor de gheață… Dar oricând când comandați, de exemplu, un Mojito sau Daiquiri din Cuba sau orice alt cocktail, înghețată sau ice tea, să-i mulțumiți și lui Frederic Tudor, Regele Gheții.

Pahar cu picior lung. Rușinos sau elegant?

cover

“În atenția bărbaților ,,macho” care cred că e rușinos să savurezi o băutură pastelată într-un pahar cu picior lung – Alfred Hitchcock și mulți alți bărbați faimosi obișnuiau să le bea în jurul anilor 1900.

Denumită dupa florile galbene ale mimozei, băutura s-a bucurat de popularitate în rândul unor persoane ca Hitchcock și Vanessa Redgrave. Poppy Canon scria “Chiar și in cele mai sofisticate locuri vei fi considerat un bun cunoscător dacă vei comanda o Mimosa”.

sursă: barstein.ro

V-am promis în articolul anterior că o să vă explic de ce nu e rușinos pentru un bărbat să bea dintr-un pahar cu picior. Pentru mine e un subiect foarte important, și poate mă înțelegeți după ce vă povestesc ce am pățit.

Într-o seară, când am urmărit reacția clienților după ce au primit băuturile, am văzut că un tip a împins cu rușine cocktailul lui în fața prietenei, fără să-l guste, în timp ce prietenii lui au râs de el, cocktailul lui fiind servit într-un pahar de “martini”.

Textul de mai sus, cu care am început acest articol, spune că pe la 1900 Hitchcock și mulți alți bărbați faimoși au consumat băuturi din pahare cu picior. Dar ăsta nu cred că e un motiv destul de convingător. Adevărul, de fapt, e următorul: consumarea cocktailurilor din pahare cu picior nu e feminin deloc, la fel cum nu considerăm că e feminin nici savurarea vinului dintr-un pahar de vin care cu toți știm că are picior. Dar paharul de vin are un rol mai important în istoria cocktailurilor decât ne-am gândi, o să vă și explic de ce, dar deocamdată aș vrea să vă povestesc și despre evoluția paharelor din bar.

În primul rând vreau să vă spun că paharele cu picior (stemware) nu sunt concepute așa… doar din motive de design, ci au și o funcționalitate și anume să nu se încălzească conținutul paharului în timp ce îl ținem în mână. Paharul de cognac (brandy snifter) e o excepție, are picior scurt ca să se încălzească brandy-ul din pahar de la căldura palmei astfel eliberând aromele lui.

Primul pahar “cu picior” a fost gobletul, o formă early a paharului de vin care are o poveste foarte lungă, precum și vinul. Cred că e de ajuns să vă spun că romanii deja au băut vin din “pahare” de argint, cu picior.

cupe argint

Căni de argint din colecția British Museum.

Anglia și Veneția dau tonul în lumea paharelor

Istoric vorbind, Anglia are un rol important și în fabricarea paharelor, începând de la sfârșitul secolului 17. Mai jos veți găsi câteva modele din diferite perioade, expuse în Victoria and Albert Museum din Anglia.

pahare english

1. în jur de 1749; 2. aproximativ 1760-1775; 3. aproximativ 1750-1760

Însă înainte ca Anglia să devină un reper în istorie, Veneția, prin insula Murano, a dominat secole întregi piața. Tazza (care însemnă cupă) a fost fabricată de venețieni pentru a servi vin în ea.

tazze

Pozele sunt tot din Victoria and Albert Museum. Ambele exponate au fost produse până pe la 1600.

Interesant este că tazza doar după vreo 200 de ani a devenit populară, mai ales în societatea elegantă din Anglia, dar numai după ce a fost denumită și vândută ca și “Champagne coupe”. Legenda care spune că acest “coupe” sau “saucer” a fost format după sânul lui Marie Antoinette e falsă. Marie Antoinette nu a trăit înainte de 1600!

publicitate sampanie

Machetă publicitară în care se regăsesc paharele tazza promovate ca fiind pahare de șampanie.

Flute, rădăcini romane

Celălalt tip de pahar de șampanie, flute are rădăcini până la timpurile gallo-romane. Exemplarele fine din Murano au fost foarte populare deja în secolul 16. De reținut e că la servirea șampaniei e mai recomandat decât “coupe”, pentru că păstrează perlele fine a șampaniei un timp mai îndelungat.

coupe, flute, coupe fundita

Din nou piese din Victoria & Albert Museum. 1.Coupe din 1880-1890; 2. Flute din 1750-1760; 3. Coupe approx. 1849-1851

Totuși, paharul coupe a devenit foarte popular în secolul 20 și 21, dar în loc de șampanie e folosit la servirea cocktailurilor în locurile elegante, peste tot în lume. Pe vremuri majoritatea paharelor și sticlelor din America erau importate din Anglia. Primele băuturi erau servite în căni, boluri (Punch), tumbler mic, tumbler mare, și atenție: pahar de vin. Și dacă ne uităm atent la primul manual de bartending din 1862 de la Jerry Thomas nu vedem pahare sofisticate.

Dar vă prezint Brandy Crusta, o băutura excelentă care a fost inventată de Joseph Santini în jurul anilor 1850, în New Orleans, și sincer, consumând un Brandy Crusta nu cred că cineva s-a gândit vreodată că e o rușine, deși a fost servit în pahar de vin. Sau să vedem cum arăta un Pousse Cafe tot în cartea lui Jerry Thomas. (Pousse Cafe lit. Coffee Pusher foarte popular pe la mijlocul secolului 19. A fost servit după cafea, sau după o masă, ca și digestiv. Ingredientele unui Pousse Cafe tot timpul au fost în straturi, tot în pahare cu picior.)

Brandy Crusta Pousse Cafe

Apoi, cum au avansat băuturile și ingredientele, așa au avansat și paharele. Am găsit și o ilustrație veche într-un ziar “The Illustrated London News” din 1873.

ziar londra

Dar am aflat ceva interesant datorită lui David Wondrich și cartea lui “Imbibe!” – într-un ghid de bartending publicat în 1884 de G. Winter Brewing Co. din New York a fost următoarea listă de pahare, deja imensă față de ce am găsit înainte.

“Champagne, Claret, Port, Sherry, Rhine Wine Glasses, COCKTAIL GLASSES for Champagne and also for Whiskey, etc, Julep and Cobbler Glasses, Absinthe, Whiskey, Pony Brandy, Hot Water, John Collins and Mineral Water Glasses, as well as large Bar Glasses for mixing purposes and for ornamentation, together with all sizes of Beer, Ale and Porter glasses. There should also be a great variety of Fancy Glassware to be used in decorating the shelves behind the counter.”

Să vedem și lista lui Harry Johnson:

harry johnson

În ambele observăm denumirea “Cocktail glass” dar acest pahar nu e paharul în V adică “martini glass” pe care îl cunoaștem azi. Deși Martini a existat deja de mult, paharul “martini”, în forma de V doar în secolul 20 a apărut. Mai exact, a fost prezentat în 1925 la Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes din Paris (expoziție înternațională de Art Deco). Se spune că forma paharului ajută la ieșirea aromelor din gin în evidență, într-un cocktail Martini, cât și la prevenirea separării a ingredientelor din el, dar eu sunt mulțumită cu un coupe.

În filmele alb-negru din anii 1930-1940 vedem foarte des pahare vintage. Este și un tip de pahar denumit Nick & Nora glass după personajele filmelor “Thin Man” și mă bucur că vă pot arăta (ca să vă convingeți!) cum a băut Nick un cocktail Martini.

Thin Man

Într-adevăr, paharele sunt micuțe față de ce vedem azi, dar această “creștere” în volum e datoraă faptului că mulți au vrut doar cantitate.

În 1934 barmanul faimos Patrick Gavin Duffy a publicat cartea “The Official Mixers Manual” cu illustrații de pahare.

daffy1

daffy2

Știu că v-am zăpăcit cu atâtea date și informații, dar dacă reluăm articolul de la început, ceea ce vedem sunt multe-multe pahare cu picior. Ceea ce, în definitiv, trebuie să și reținem.

Așadar, dragi bărbați, aș vrea să vă comunic că paharele cu picior tot timpul au fost, sunt și o să rămână nu altceva decât simbolul eleganței. Cine spune că paharele de cocktail cu picior sunt feminine, s-a uitat la prea multe filme, printre care și Sex and The City.

Și dacă tot vorbesc despre cocktailurile classice, să aveți grijă, după 2004 fetele din film au comandat un cocktail classic foarte faimos și anume un Manhattan în loc de Cosmopolitan. Manhattan se servește în cocktail glass elegant, cu picior, dar având în vedere că v-am explicat că acest pahar nu e deloc feminin și faptul că faimosul Manhattan nu se poate considera deloc feminin, exemplul lor ar trebui urmat și în rândul bărbaților.

Generația vodka

cover_cocktail

Consider că trăiesc în generația vodka. Cea mai consumată băutură e vodka. Cele mai comandate cocktailuri sunt pe bază de vodka și din ce în ce mai multe branduri noi apar pe piață… bineînteles de vodka. La asta se adăugă marketing și se consumă vodka pentru că e la modă.

Ştiți ce bea James Bond, nu? Vodka Martini… dar un Martini clasic e pe bază de gin și e departe de Apple Martini, Chocolate Martini, Bikini Martini sau orice ‘tini care a primit numele doar de la paharul “martini”, adică “cocktail glass” din care azi se consideră că e rușine să bea bărbații, pentru că e feminin etc (e o prostie dar despre asta o să vă povestesc într-un alt articol).

Abia la începutul secolului 20 vodka a început să apară în rețetele barmanilor, iar în America doar după 1930 a devenit populară. Vodka Martini, Vodka Collins tot în aceeași perioadă s-au născut, urmate de faimosul Moscow Mule. Datorită faptului că e foarte ușor să potrivești vodka cu aproape orice, azi putem să enumerăm mii de rețete cu vodka… dar întretimp am căzut pe partea cealaltă a calului. Am uitat să apreciem restul arsenalului de băuturi, sau pur și simplu considerăm că nu ne place ginul, nu ne place tequila, nu ne place brandy etc și sărim peste fără să încercăm cocktailurile preparate cu grijă.

Şi mergem pe “sigur”. Alegem bere, vin, cocktailuri cu vodka, blended whisky, rom alb, Jägermeister și unde ajungem din nou? (Știați că Jägermeister e cel mai consumat lichior din lume? Asta nu înseamnă că e și cel mai bun. Este consumat mai ales ca shot, de tineri). Ajungem la cocktailurile mainstream pe care le cunoaștem, și cu toții știm ce gust au, iar dacă nu le mai consumăm tot le-am gustat cel puțin în anii de facultate. :)

batavia arrack label

sursă: alpenz.com

Tot timpul spun că într-un cocktail poți să pui și opt ingrediente, însă nu le pui ca să fie cât mai complicat, sau să sune cât mai sofisticat când le enumeri. Fiecare are un rost. E ca o pictură în care culorile și nuanțele sunt alese cu grijă ca să armonizeze, iar împreună alcătuiesc un întreg. Poate să fie și alb-negru, dar să fie în contrast. Nu e numai alb, nu e numai negru.

Daca mă gândesc ce gust are Vodka Orange… păi de portocale. Atunci? E băut doar pentru efect, să bei alcool fără gust de alcool. Dacă mă gândesc la un Long Island care conține cola, lime, rom alb, gin, vodka șamd, sincer, îmi vine să plâng. Să nu uităm că majoritatea băuturilor consumate sunt alese după cantitate, adică să fie în pahare înalte. (Dar cei care aleg paharul înalt pentru “efect” nu știu că cocktailurile servite în pahare cocktail sau rocks conțin mai mult alcool decât o băutură lungită cu suc etc la pahar înalt. Bigger is not better).

La fel am observat că cei peste 30 de ani beau vin, bere sau eventual un Aperol Spritz. Acum e la modă, a ajuns să fie ce a fost Campari Orange acum câțiva ani. Recunosc că e gustos, dar pentru mine e ca și cum aș mânca un anumit fel de mâncare de fiecare dată când sunt mii de preparate și de ce să mănânc doar pui cu cartofi când pot mânca și vită, pește, curcan, miel, fructe de mare etc?! Și pentru oricine consideră că un Aperol Spritz e bun… am o veste bună. Mai sunt mii de băuturi la fel de bune, care așteaptă să fie descoperite sau redescoperite.

Dacă tot am povestit despre vodka, când a apărut în cocktailuri și că acum a castigat teren, pe langă asta brandy a fost înlocuit cu whisky datorită phylloxerei, romul cubanez a luat locul romurilor mai robuste, ginul în stil London dry a luat locul de la Genever și Old Tom Gin, toate s-au întâmplat pe la începul secolului 20.

La început băuturile erau foarte simple, erau preparate fără gheață, mai mult fierbinte.

Ingredientele folosite erau: Madeira, Sherry, Batavia Arrack (o băutură spirtoasă de pe insula Java, care înainte era o colonie olandeză cu numele Batavia. E făcută din trestie de zahăr și orez roșu fermentat, era folosită la prepararea Punchurilor. E diferită de arak, care e o băutură cu note de anason ), brandy din Franța (cognac), bourbon și rye whiskey, rom din Jamaica și din St. Croix, gin olandez, adică genever (care e considerat strămoșul ginului), applejack (brandy din suc de mere fermentat-echvivalentul lui e Calvados, din Franța) distilate de fructe, peach brandy, șampanie, bitter, lămâie, lime, lapte, ouă, mentă, zahăr, melasă, nucșoară,cuișoare, ienibahar. Gheața doar după 1830 a devenit accesibilă pentru toți, înainte era considerat un lux.

 jerry thomas how to mix drinks

În primul manual de barman cu rețete și instrucțiuni, scris de barmanul Jerry Thomas, “How to mix drinks”, publicat în 1862, deja găsim absinthe, Curaçao (lichior cu aromă de portocale, care atunci era pe bază de rom sau brandy), Maraschino, Boker’s bitter, sirop de zmeură, de orgeat, decoruri din fructe de pădure și poze care ilustrau cum ar trebui să arate un Mint Julep de exemplu.

mint julep from how to mix drinks

Cartea lui a inclus încă o carte “Manual for the manufacture of cordials” scris de Christian Schultz, care conținea rețete de lichioruri, siropuri, tincturi, bitter, infuzii. Totul se făcea homemade și băuturile deja erau preparate cu gheață.

În cartea lui Harry Johnson “The Bartenders Manual” publicat in 1882 (se spune că prima ediţie a fost publicată în 1860, dar nu s-a descoperit încă niciun exemplar din 1860), deja găsim o listă întreagă despre ce băuturi și ingrediente ar trebui să aibă orice bar.

harry johnson1

harry johnson2

harry johnson3

harry johnson4

harry johnson5

De la definiția Cocktailului din 1806 până azi mulți producători de băuturi au dat faliment și mulți au apărut. Multe rețete s-au inventat și multe rețete au fost uitate. Dar noi, dacă considerăm că suntem barmani nu ar trebui să nu ne pese de ce înseamnă Batavia Arrack, Swedish Punsch, Pimento Dram, Genever, Creme de Violette, Amer Picon, Falernum etc.

Ar trebui să lucrăm cum a lucrat Jerry Thomas, Harry Johnson și mulți alți barmani, cu ingrediente de calitate, cu seriozitate, cu pasiune, pentru că perioada asta până la începutul secolului 20 a fost considerată “The golden age of cocktails”. Nu era sweet and sour mix și alte mixuri artificiale, nu erau mii de cocktailuri cu vodka și aceleași longdrinkuri și băuturi peste tot.

Pentru mine nimic nu e mai enervant decât să văd aceleași “cocktailuri” în meniu peste tot (sunt și excepții) sau poate e la fel de enervant să nu poți găsi băuturile dorite la distribuitori. Dar și ca și proprietari, consumatori, ar trebui să învățăm, să savurăm, să apreciem aromele noi. Paleta băuturilor și ingredientelor e foarte bogată, iar restul numai de noi depinde.

early1900s-bartender

Istoria cocktailului. Peste 200 de ani de combinații

cocktail

Auzind cuvântul cocktail, majoritatea oamenilor se gândeşte la băuturi ca şi Cuba Libre, Long Island Iced Tea, Vodka Orange, Whisky Energy să nu mai vorbim despre culoarea aceea de verde-albăstrui a siropului Blue Curacao, şi să nu uităm de shoturi și băuturi cu denumiri obscene ca şi Screaming Orgasm, Sex On The Beach şi altele. Dar nici una dintre băuturile enumerate nu sunt cocktailuri adevărate.

De multe ori când am încercat să recomand un cocktail clienţilor de la bar am văzut expresia aceea de “nu-mi place!” pe faţa lor sau pur şi simplu mi s-a spus că „eu nu beau cocktailuri”.  La început nu am înţeles de ce, dar încet-încet mi-am dat seama, mai ales după ce expresia asta a dispărut cum le-am enumerat că lucrez doar cu ingrediente proaspete, naturale, cu siropuri, tincturi, infuzii de casă.

Old Fashioned

Pe lângă asta tot timpul m-am oferit ca în cazul în care nu le place băutura să o schimb cu ce vor ei. Dar sincer, niciodată nu a fost nevoie să fac asta. Încă un lucru pe care l-am auzit foarte des a fost „să nu fie dulce”. Ăsta e încă un lucru pentru care cocktailurile nu sunt foarte populare. Dar un cocktail bine făcut nu este dulce niciodată, deşi tot timpul conţine îndulcitor în formă de lichior, zahăr, miere, suc de agave etc.

Un cocktail trebuie să-ţi deschidă apetitul, nu să te moleşească sau să-ţi provoace greaţă.  Dar haideţi să vă întreb, după părerea voastră câţi ani are cocktailul? 50? 60? Mai încercaţi. 100? O să vă surprind. Cocktailul are peste 200 de ani de istorie în spatele lui. Şi cât timp astăzi denumim cocktail orice băutură amestecată, pe vremuri Cocktail era doar o anume categorie de băuturi amestecate. La fel cum era Punch, Egg Nog, Sling, Toddy fiecare o categorie. Gin Fizz nu era cocktail, era un Fizz, Mint Julep nu era cocktail, era un Julep, Brandy Crusta nu era cocktail, era un Crusta şi aşa mai departe cu Fix, Sangaree, Swizzle, Negus, Cobbler, Smash.

Colectie de Bitter din ziua de azi

De exemplu în anii 1600 tavernii din America serveau diferite combinaţii de băuturi ca şi Sack Posset, care era o băutură fierbinte de ale (bere), sack (sherry), ouă, frişcă, zahăr şi condimente ca şi nucşoară. La fel serveau whiskey aromat cu mentă, vin fiert – care e popular şi azi – sau Mimbo, care era rom cu zahăr, şi multe altele. Punchul, de exemplu, a fost regele băuturilor de la 1600 până pe la 1850. Era alcătuit din băuturi alcoolice, citrice, zahăr, apă, condimente, şi era servit în boluri mari, deajuns pentru mai multe persoane.

Între timp de la bol mare a ajuns să fie preparat şi la pahar, o cantitate pentru o persoană. De pildă, în 1806 barurile din New York serveau Punchuri la pahar.  Tot în 1806 un ziar din New York a definit ce înseamnă Cocktail, răspunzând la întrebarea unui cititor: „ Cocktail is a stimulant liquor, composed of spirits of any kind, sugar, water, and bitters- it is vulgarly called a bittered sling”.

Balance and Columbian Repository 1806

Deci ingredientele unui Cocktail sunt următoarele: o băutură spirtoasă, apă, zahăr, bitter. Poate aţi auzit de cocktailul care se numeşte Old Fashioned, care nu e altceva decât un cocktail preparat în stilul vechi aka old fashioned way.

Se spune că Cocktailul a fost inventat în America. Prima referinţă la cuvântul cocktail a fost într-un ziar din  Vermont 1803: „ Drank a glass of cocktail-excellent for the head…”. Cocktailurile erau consumate dimineaţa, ca şi medicament (pentru mahmureală de exemplu), şi au devenit foarte populare. Dar rădăcinile Cocktailului sunt în Londra din secolul 18.  În 2010 s-a descoperit un ziar din Londra, din 1798 care descria ce băuturi consumă politicienii din Anglia. „ Mr Rose owed for gin and bitters. Another owed for 35nips of glue, commonly called Burton Ale, to make the members of the neutrality stick together… William Pitt the younger owed for L’huile de Venus, perfait amour, and less French drink: cock-tail (vulgarly called ginger).”

Gingering era o tehnică folosită de negustorii de cai, ca să obţină mai mulţi bani. Se punea o bucată de ghimbir în anusul cailor, de la care deveneau mai vioi.

Pe lângă asta cuvântul „cocktailed” era folosit tot în Anglia la descrierea cailor de rasă mixtă, care aveau coada tăiată pentru a le distinge. Cocktailul find o băutură amestecată poate de aici a primit numele. Dar asta e doar o teorie.

De asemenea, este dovedit că în secolul 18, tot în Anglia deja se consuma bitter cu brandy. Bitterul este o băutură alcoolică preparată prin macerarea ierburilor, condimentelor, plantelor și rădăcinilor amare. Conține unu sau mai multe ingrediente amare (de exemplu pelin) și unu sau mai multe ingrediente care o să răspundă pentru gustul principal (de exemplu cardamom, scorțisoara, anason).

Ingredientele bitterului

 

Se spune că bitterul este sarea și piperul cocktailurilor și adaugarea a doar câteva picături ajunge pentru obținerea aromelor profunde și complexe.

Stoughton bitter.nu se mai produceÎn 1690, Richard Stoughton a creat un elixir, o infuzie alcoolică, concentrată, care conținea 22 de ingrediente botanice, printre care și gențiana, si l-a denumit “Elixir Magnum Stomachicum“, “Stoughton‘s Great Cordial Elixir“.

Textul publicitatar cu care a fost comunicat în 1710 a fost următorul: “The Elixir is Drank by most Gentlemen… to recover and restore a weaken‘d Stomach or lost Appetite occasioned by hard Drinking or Sickness &c.“ Cu alte cuvinte: pentru mahmureală.

stoughton elixir

Domnul Stoughton recomanda ca bitterul lui sa fie băut într-un păhărel de brandy.

A murit în 1720, dar în jurul aniilor 1750 urmașii lui au venit cu ideea de a vinde brandy ars cu bitter gata amestecat, la sticlă. Brandyul ars (burnt brandy) era considerat medicament între anii 1600-1800. Era obținut prin arderea brandyului, topind și caramelizând zahăr deasupra flăcării, iar la sfârșit, când flacăra era stinsă de la volumul de alcool scăzut, zahărul era amestecat în băutură. La asta au adăugat bitterul Stoughton. Și deja au avut 3 dintre ingredientele Cocktailului definit în 1806 în America: o băutură spirtoasă, bitter, zahăr.

Interviu cu Calin Ioaniciu pentru revista Horeca

Calin Ioaniciu

U.G.: Când s-a deschis Kharma și care este povestea din spatele acestui local?
C.I.: Într-unul dintre cele mai importante locuri din Cluj, Piața Lucian Blaga, Kharma face istorie în HoReCa de peste 10 ani. În tot acest timp a fost un trendsetter în ceea ce privește distracția și petrecerea timpului liber în cele mai bune condiții și într-o atmosferă specială.

U.G.: Prin ce vă diferențiați de restul localurilor din Cluj?
C.I.: Kharma, cu greu o poți descrie “pe scurt, în câteva cuvinte”. Kharma înseamnă un club unde descoperi muzică bună și emoții puternice. Înseamnă deasemenea un lounge chic unde poți savura o cafea bine preparată, unul dintre cocktailurile clasice sau creații proprii, multe dintre ele câștigătoare la competiții de mixologie, dar și preparate culinare de inspirație mediteraneană. În anotimpul cald, Kharma însemnă și o terasă mare, frumoasă și primitoare care îți oferă toate argumentele să revii de fiecare dată când ai ocazia și sa te simți la fel de bine. Kharma nu se diferențiază, Kharma iese în evidență tocmai pentru că este locația completă: club, lounge, cafenea, terasă, restaurant. Kharma există cu scopul de a-ți aminti mereu că ești special și meriți tot ce e mai bun!

U.G.: Se poate vorbi despre un profil a clientului si care este feedback-ul pe care care l-ati primit pana in prezent de la clienti?
C.I.:Mulți dintre clienții Kharma s-au maturizat împreună cu locația, au descoperit-o studenți fiind și au rămas fideli familiei Kharma și peste ani când au devenit “seniori”. Cred că e cel mai bun feedback pe care l-am putea primi.

U.G.: Ce a însemnat anul 2012 pentru tine ca și head batender Kharma?
C.I.:În ceea ce mă privește, pot să spun că anul 2012 a fost foarte împlinit în ceea ce privește rezultatele obținute la competițiile la care am participat: locul 1 la Barmaniada 2012 Mixologie și locul 1 la Smirnoff Bartenders Chalenge. Prin ceea ce fac sper să fiu un model și o sursă de inspirație pentru toți cei care văd bartendingul ca o meserie care cere seriozitate, devotement, muncă și pasiune.

U.G.: Care sunt planurile de viitor? Ce surprize în materie de evenimente, meniu, specialități pregătiți clienților în viitorul apropiat?
C.I.:Kharma a fost a fost punctul de pornire pentru un alt trendsetter al Clujului, mă refer la Obsession Club. Pentru viitorul foarte apropiat sunt pregătite câteva surprize foarte plăcute marca Obsession The Club și Kharma. Viața de noapte se va anima iar datorită Obsession, iar concertele live și evenimentele chic vor reveni pe Terasa Kharma de îndată ce vremea ne va permite.

8 Cocktailuri pentru 8 Martie

calin ioaniciu

Primăvara, vestitorii primăverii, tot ce vestește primăvara și ne obligă să o iubim este caracterizat de culori intense, arome plăcute și puternice, induce voiciune și chef de viață. 8 Martie este unul dintre vestitorii primăverii, de ce să nu vă recomand de ziua voastră fetelor, culoare, arome, de ce să nu vă provoc simțurile?  De ce să nu vă recomand 8 cocktailuri?

Eu sunt Călin Ioaniciu, mă găsiți în spatele barului la Kharma atunci când muncesc sau în oricare dintre cafenelele, pub-urile, cluburile sau terasele Clujului în timpul meu liber. Vă provoc să fiți “gurmande ale alcoolului” sau pur și simplu “party animals” nu “party pets”!

COSMOPOLITAN

Este una dintre băuturile cele mai cunoscute în lume chiar dacă este un cocktail conceput relativ recent, la sfârșitul anilor 80’. New York-ul este asociat definitiv cu el datorită filmului Sex And The City, fiind nelipsit de la întâlnirile (bârfele) personajelor carismatice din serial. Când primiți un Cosmopolitan trebuie să vă încânte mirosul inconfundabil de portocală; de la prima sorbitură să vă înrobească gustul acrișor-amărui,  amestecat cu aroma specifică de merișoare (cranberry) și aroma inconfundabilă de vodka citron care să va tenteze să-l clasificați drept un “cocktail tare”. Un Cosmopolitan bine făcut vă obligă să cereți altul, să savurați 3-4 la rând cel puțin.

50ml Vodka Citron

20ml Triple Sec

10ml Fresh de Lime

50ml Suc de Merișoare (Cranberry)

O coajă de portocală flambată ca și decor

Se agită toate ingredientele în shaker și se strecoară într-un cocktail-glass (pahar martini) răcit. Cu puțin antrenament o să deveniți experre în a decupa o coajă subțire de portocală de aproximativ 5cm diametru. Țineți coaja de portocală între degetul mare și index deasupra paharului și pentru 10-15 secunde încălziți-o la flacăra unei brichete după care o strângeți îndepartând-o de suprafața băuturii. Lăsați coaja de portocală să plutească în băutură și înebuniți-vă simțurile , visați la pantofi și începeți poveștile cu fetele!

BASIL CAIPIROSKA

O băutură dulce-acrișoară care o să vă intrige cu aroma subtilă de busuioc amestecată cu cea inconfundabilă de piper. De la prima sorbitură trebuie să rămâneți cu o senzație de prospețime ușor picantă.

½ lime tăiat în 4 cubulețe

50ml Vodka

Piper măcinat (ca pentru o omletă :) )

6-7 frunze de busuioc proaspăt

20ml sirop de zahăr (siropul de zahăr îl puteți prepara din cantitați egale de zahăr și apă, în blender sau cu apă fierbinte și lăsat la răcit după omogenizare, nu este neaparat să fie brun).

Zdrobiți bucățile de lime într-un rocks (pahar pentru whisky), adăugați restul ingredientelor, umpleți cu gheață cuburi, acoperiți cu un “shaker” și agitați puternic. Turnați totul înapoi în pahar și completați cu o coroană generoasă de gheață zdrobită (într-un prosop de bucătărie puneți cuburile de gheață și pedepsiți-le cu sucitorul). Ornați cu o rămurică de busuioc proaspăt, un  pepenaș de lime (wedge) și neaparat pai, toate alăturate. Un cocktail pe care să-l savurați cu plăcere, iar zilele toride vor fi mai răcoroase și nopțile mai fierbinți!

FROZEN STRAWBERRY DAIQUIRI

Există foarte multe variante de Daiquiri, variațiuni pe aceeași temă mai mult sau mai puțin, dar pentru că ingredientul de bază este romul, obligatoriu, oricare dintre variantele alese trebuie să fie caracterizate de “foarte puternice”.

50ml Rom alb

25ml Lichior de cireșe

50ml puree de căpșuni (sau 5-6 căpșuni proaspete)

25ml suc proaspăt de lime

Se amestecă toate ingredientele în blender împreună cu o cantitate generoasă de gheață. Se poate servi într-o cupă de înghețată sau orice alt pahar asemănător ca formă și volum. Ca să obțineți consistența potrivită recomand 2 măsuri de gheață folosind paharul în care urmează servit. Îmbătați-vă simțurile cu căpșuni aROMate!

MOCHA EXPRESS

La începutul unei seri de petrecere e nevoie de energie; după cină e recomandat un desert suficient de consistent încât să fie savuros dar nu o bombă calorică totuși. Pentru ambele situații recomand o “cafea alcolizată” .

50ml Vodka

25ml Bailey’s

25ml Lichior de cafea

25ml espresso

Agitați toate ingredientele și strecurați-le într-un cocktail-glass (pahar martini). Ca să evitați o diluare prea mare a băuturii vă recomand să nu fie fierbinte cafeaua. Așezați-vă confortabil în express-ul către buna dispoziție. Toată lumea în vagoane, pardon, la pahare!

KIR ROYALE

Pentru o dispoziție mai sofisticată sau pur și simplu pentru că aveți chef să savurați o șampanie aromată, vă recomand Kir Royale.

100ml șampanie (prosecco sau spumant brut)

20ml lichior Crème de Cassis

Se alătură ingredientele într-un pahar pentru șampanie și se ornează cu o coajă subțire de lămâie. Simplu, dacă Scufița Roșie era vânată de un barman nu de lup, cu siguranță s-ar fi lăsat păcălită cu așa ceva! ;)

LE CHATEAU D’ORANGE

Acest cocktail este campion la una dintre competițiile de mixologie din 2012, colegul și prietenul meu, Horea Coloji, vă împărtașește experiența unor praline de ciocolată descoperite în copilarie, undeva prin Franța.

40ml Jidvei VSOP

20ml frișcă lichidă

10ml sirop vanilie

10ml sirop ciocolată

8ml aceto balsamico

1 peel de portocală (o coajă subțire de portocală de aproximativ 8/2 cm)

cafea macinată

Se agită ingredientele mai puțin cafeaua într-un shaker, se strecoară într-un cocktail-glass răcit înainte și se presară deasupra o linguriță de cafea măcinată și prajită la flacară directă. Inainte de fiecare sorbitură mestecați câte o bucățică de ciocolată amăruie. După o experiența ca aceasta o să fredonați Joe Cocker-N’oubliez Jamais.

KIWI MOJITO

Mojito înseamnă mentă, lime și rom adică răcoritor, aromat, revigorant, dacă adăugăm și kiwi mai adăugăm un semnul exclamării lângă “aromat”.

3 ramurele de mentă (nu este obligatoriu să punem doar frunzele fără tulpină)

25ml suc proaspat de lime

25ml sirop de zahăr (siropul de zahăr îl puteți prepara din cantitați egale de zahăr și apă, în blender sau cu apă fierbinte și lăsat la răcit după omogenizare, nu este neaparat să fie brun)

50ml Rom alb

½ kiwi copt, tăiat în 4 “cubulețe”

apă minerală (sau sprite)

Se zdrobește kiwi într-un pahar de aproximativ 450ml, se adaugă mentă după ce am lovit-o de 2 ori între palme și restul ingredientelor, mai puțin apa minerală. După ce umplem paharul cu gheață cuburi adaugăm aproximativ 50ml apă minerală și amestecăm cu o linguriță de bar (sau orice linguriță cu coadă lungă). Se amestecă, nu foarte viguros și cu atenție, astfel încât ingredientele să fie uniform distribuite în tot paharul. Se completează cu o coroană generoasă de gheață zdrobită (într-un prosop de bucătărie puneți cuburile de gheață și pedepsiți-le cu sucitorul) și se ornează cu o rămurică de mentă și un pai alături! Uitați de oraș, betoane, birou și clienți! Evadați la mare, nisip, soare și salvamari! :P

DOWN TOWN

În centrul Clujului se află centrul distracției! Această rețetă a fost concepută special pentru o noapte nebună urmată de o dimineață târzie și dacă se întamplă totul în Cluj cu atât mai bine!

10ml Rom

10ml Jidvei

10ml Lichior de cafea

O felie subțire de portocală, zahăr brun și cafea macinată

Se pun ingredientele alcoolice într-un pahar-shoot de aprox 35ml, se presară zahăr brun și cafea măcinată peste felia de portocală. Mestecați portocala împreună cu zahărul și cafeaua cu tot cu coajă (obligatoriu!) după care dați peste cap băutura. Se va întampla ceva de genul: “Mai Vreauuuuu!!!!!!!!” sau “You can leave your hat on!!!”.

LA MULȚI ANI fetelor! Până la următoarea întâlnire “Remember to keep happy and keep mixing!”

Foto:  Liviu Rațiu Fotografie

 

“Mojito, you should try it”

reteta mojito

Se vede că ne lipsește soarele și căldura pentru că suntem tot cu gândul la rețete proaspete și verzi de vară. Astăzi vom vorbi despre cocktailul preferat al lui Hemingway pe care-l savura la barul La Bodeguita del Medio din Havana.

Există două versiuni ale orginii acestui cocktail. Unii susțin că a fost inventat de Francis Drake în timpul expedițiilor sale în Caraibe și America Latina. În ani 1500, Drake a folosit aguardiente – un precursor al romului, zahăr, lime și mentă, iar băutura rezultată a primit numele El Draque.

Cealată versiune spune că Mojito a fost creat în Cuba într-un moment în care romul nu era tocmai potabil și trebuia îmbunătățit. Fermierii și sclavii cubanezi adăugau tot ce aveau la îndemână, iar aceste ingrediente au fost chiar sucul de lime, zahărul și menta. Cu timpul, pentru a mai lua din tărie, s-a adăugat și sifon și popularitatea sa a crescut. Haideți să vedem cum îl preparăm:

InIngrediente:

  • o parte rom
  • 3 parti de sifon
  • 10-12 frunzulițe de mentă
  • o jumătate de lime
  • o lingură de zahăr.

Pentru că are o tehnică mai specială, filmulețul de mai jos ne va da explicațiile necesare pentru un cocktail super reușit:

Mojito nu este mixul preferat de barmani și dacă ați urmărit filmulețul vă dați seama de ce – are multe ingrediente și prepararea lui presupune puțin efort (închipuiți-va ce înseamnă o petrecere în care să trebuiasca să-l prepare de zeci de ori). Și când am spus “nu este mixul preferat” am fost îngăduitori, pentru că pentru unii este chiar o corvoadă și cei cu vechime suspină și acum după perioada de dinainte de 2002 când se spune că acest cocktail era o comandă rară. Ce s-a întâmplat în 2002? Pierce Brosnan s-a întâlnit pe o plajă din Cuba cu frumoasa Halle Berry, mai bine zis James Bond s-a întâlnit cu Jinx și i-a oferit un pahar – “Mojito, you should try it” spune el extrem de seducător. “Die another day” este considerat unul dintre motivele pentru care popularitatea acestui cocktail a explodat în 2002. Și nu e prima dată când James Bond lansează un asemenea trend (vă amintiți de Martini?).

Vedeți mai jos celebra scenă din Die another day! Cheers!

Cocktail Kir Royale

kir

Și pentru că ieri am vorbit despre șampanie, vă propunem un must try pentru acest weekend – Cocktail Kir Royale!

Ingrediente :

  • 9 cl de șampanie
  • 2 cl de lichior de coacăze negre

Se servește neaparat dintr-un pahar flute și este, cum să vă spunem… delicieux!

Kir-ul este o demonstrație excelentă de promovare a resurselor locale pentru că s-a născut și a crescut din dorința primarului din Dijon de a scoate în evidență valorile gastronomice din regiunea Burgudia – șampania și coacăzele negre.

În caz că îl cunoașteți deja foarte bine și doriți o schimbare, există și căteva variații pentru acest cocktail: Cardinal (înlocuiți șampania cu vin roșu), Kir Breton (înlocuiți spumantul cu cidru), Kir Imperial (cu lichior de zmeură și vin), Kir (vin alb în loc de șampanie). Enjoy!