ramada brasov

Cafeneaua Francesca, compasiune într-o ceașcă de cafea

cafenea_francesca

Zilele trecute am citit ceva întâmplător, pe Facebook, despre o anume ,,cafea în așteptare”. Întâmplarea era povestită sub forma unei experiențe  și era acel tip de status obscur căruia majoritatea prietenilor din lista de Facebook îi dau share și care devine atât de popular încât îți apare în news feed zile bune la rând. În orice caz, nu m-am repezit să îi dau crezare imediat, ci am luat-o mai mult ca pe o povestioară scrisă frumos, ceva emoționant care reușește să strângă într-un timp scurt multe like-uri.

Tot întâmplător, răsfoind o revistă, am găsit un articol referitor exact la chestiunea pe care nu am crezut-o posibilă cu ceva zile în urmă. Articolul descria un anume fenomen social, spre marea mea mirare, la nivelul Europei și nu numai, fenomen care a început pe fondul crizei financiare. Amuzant sau nu, iată ceva bun la criza financiară.

Lucrul ăsta s-a întâmplat, se pare, pentru prima dată în Napoli de unde a fost preluat și răspândit prin mediile de socializare pentru ca mai apoi să se bucure de o mare popularitate în momentul în care a fost pus în aplicare. O cafea în așteptare (caffè sospeso așa cum este la origine) funcționează pe un principiu foarte simplu. Ideea e că poți să cumperi una sau mai multe cafele în avans pentru cei care, din motive variate, nu își pot permite una. Această cafea va putea fi mai apoi cerută de acei oameni mai puțini norocoși din punct de vedere financiar.

cafenea_francesca_cluj_2

sursă: facebook.com/pages/Cafeneaua-Francesca/127131444145647

,,Cafea suspendată” servită de Francesca

Am aflat că există un astfel de loc chiar în Cluj, care s-a aliniat cu alte orașe importante în ceea ce privește răspândirea acestui mic gest de caritate atât de popular acum. Cafeneaua Francesca, din Piața Muzeului, e locul despre care vorbesc.

Trebuia să mă conving ca așa e, așa că m-am dus să văd și eu ce-i cu cafeaua asta în așteptare. Am găsit repede locul, Piața Muzelui nu e atât de mare, dar nu l-am remarcat până atunci cu toate că am trecut de zeci de ori pe lângă el.

E un loc mic, cât o cameră, cu tavan înalt așa cum erau construite casele interbelice. Blaturi simple de lemn pe post de etajere, iar meniul e scris cu creta pe tablă. Până aici nu e nimic impresionant. Abia încap 2 mese în cafeneaua Francesca, dar nu asta e important. Probabil nici nu se vrea să fie vreo cafenea fistichie cu spoturi nenumărate și scaune kitchoase cum sunt atâtea locuri și de care cu siguranță nu ducem lipsă.

Am găsit acolo expuse tot soiul de prăjiturele, prăjituri de casă, baclavale, ciocolată de casă și fursecuri… grea alegere! Locul seamănă mai mult cu o mică piață de condiment, doar că în loc de condimente are dulciuri.

Nu mi-a venit să cred cât de aglomerat era într-un astfel de loc… să fi fost ora 12 la amiază. Dacă te gândești la aglomerația specifică orașului la ora aceea, ai zice că toată lumea are ceva important de rezolvat, nicidecum că are timp să stea la o cafea, ori mai multe.

sursă: francesca2012.files.wordpress.com

sursă: francesca2012.files.wordpress.com

Mi-am comandat cafeaua și am cerut extra timp domnului care servea pentru a mă hotărî la ceva ce-mi putea însoți cafeaua și bucura starea de spirit existentă. Nu știu dacă la voi funcționează, dar pentru mine un prim factor de decizie ar fi, inevitabil, aspectul unui preparat. O ultimă privire mai atentă în jur și da, ceea ce voiam se afla chiar în fața mea: prăjitura de roșcove cu banane și sirop de arțar (și fulgi de migdale deasupra, era să uit). Prăjitura arăta ca o brownie mai elaborată dar fără zahăr, ceea ce am aflat abia după ce mâncat-o. Întotdeauna există o ușoară diferență între ceva cu și ceva fără zahăr, dar asta a fost una aproape insesizabilă, ceea ce a făcut din alegerea mea una reușită.

Este sau nu este?

Nu m-am putut abține și a trebuit să rup tăcerea la un moment dat și să întreb: ,,Aici aveți cafele în așteptare?” Răspunsul a fost tot o întrebare: ,,Doriți?”. Lucru care avea să confirme bănuiala mea. Chiar erau! Mici bilețele prinse undeva sus semnificau câte cafele mai sunt în așteptare. Erau cel puțin 5 bilețele în acel moment. Ideea asta nu e tocmai o idee, ci chiar funcționează aici, cel puțin după spusele lor. Mergând mai departe cu întrebările mele, aflu că după același principiu, la cafeneaua Francesca sunt ,,puse în așteptare” și prăjiturile. Ei, la asta chiar nu mă așteptam! Frumos, mi-a plăcut!

sursă: facebook.com/pages/Cafeneaua-Francesca/127131444145647

sursă: facebook.com/pages/Cafeneaua-Francesca/127131444145647

Servirea a fost prietenoasă, mi se pare că locul e mai mult o afacere de familie sau aparține unor prieteni foarte apropiați, altfel nu îmi explic. E un feeling tare plăcut, care nu m-a mai încercat de mult timp într-o cafenea, să vezi că cel care te servește manifestă o sinceritate în a-ți oferi ce-ți dorești. Nu e mult și nu e greu, dar, totuși e ceva din suma de aspecte care face diferența.

Impresia generală m-a făcut să mă întorc aici. Să-mi iau o cafea și o ciocolată de casă. Trebuie să încercați ciocolata, eu nu am mâncat una mai bună. Un lucru iarăși bun, e că aici găsiți și take away coffee, așa că dacă vă grăbiți, grăbiți-vă savurând o cafea bună! Iar dacă tot sunteți acolo poate vă gândiți să oferiți unui străin un mic gest de bunătate, plătind pentru o cafea în așteptare.