ramada brasov

Cocktailuri de sezon. Culori, arome și rețete

sursă: honestlyyum.com

A venit toamna, zilele sunt din ce în ce mai “scurte”, e frig, plouă. Trebuie să ne îmbrăcăm mai gros, să lăsăm ochelarii de soare și să scoatem paltonul din dulap. Dar nu numai îmbrăcămintea noastră trebuie schimbată în funcție de sezon, ci și ceea ce mâncăm sau bem. Nu sunt bucătar, nu vă povestesc despre măncare, sigur sunt alții care se pricep mai bine decât mine. Fiind barman vă povestesc despre băuturi.

Pentru mine această schimbare nu înseamnă numai că trecem de la vin alb la roșu, de la limonade la ceaiuri și, în definitiv, băuturile de iarnă nu trebuie să fie neapărat calde. Sunt foarte multe ingrediente de sezon de care ar trebui să profităm. Din piață au dispărut fructele de vară, în schimb găsim castane, mere, pere, țelină, sfeclă, struguri, măceșe, dovleac etc. Condimentele sunt alte ingrediente datorită cărora ne putem bucura de savoarea băuturilor pregătite în zilele friguroase. Avem nevoie doar un pic de imaginație ca să le transformăm în băuturi deosebite, preparate cu ingrediente naturale.

Cocktailuri de sezon, din colecția toamnă-iarnă

Eu tot timpul sunt în căutarea aromelor noi, care să fie profunde, complexe și să ofere ceva nou. Ce am învățat însă e că o băutura complexă nu înseamnă că e complicată sau că e greu de făcut. Ajunge să iei câteva ingrediente obișnuite, simple, să le combini și să le prepari în mod diferit, neobișnuit (bineînțeles, ținând cont de faptul dacă se potrivesc sau nu). Cine ne oprește să luăm în calcul și ingrediente pe care le folosim la prepararea măncărurilor? Nimeni! Și atunci de ce să nu transformăm, de exemplu, mărul copt cu scorțișoară într-o băutură delicioasă? De ce să nu folosim curry, dovleac la cuptor, unt, piure de castane, reducție de citrice sau ierburi de Provance? Lista ar putea continua, e atât de lungă încât nu mi-ar ajunge un articol ca să enumăr tot.

ingrediente din bucatarie

Ador aceste culori ale toamnei, iar din punctul de vedere al aromelor, toamna și iarna sunt anotimpurile mele preferate. Băuturile atât reci, cât și calde, sunt umplute cu arome adânci, uneori ușor picante sau afumate, condimente “calde”, note de vanilie și caramel, cafea, ciocolată, citrice, miere, flori, un amestec de gusturi dulci, acre, amare, uneori și sărate.

Îmi place foarte mult să folosesc băuturile alcoolice care au fost învechite (brown spirits): anejo rum, whisky, tequila reposado, cachaça ouro sau brandy. Sunt atât de bogate și se potrivesc de minune cu tot ce am enumerat în paragraful de mai sus. Să nu uităm nici de gin, vermouth, amari – toate au primit aromele de la plante, mirodenii – nici de liqueur-uri (ex. de ienibahar, de ghimbir, de lămâie și așa mai departe). Despre bitter și tincturi ar trebui să scriu un articol întreg (aceste sticluțe sunt magice pentru mine), ce să mai vorbim despre infuzii și siropuri de casă. Cu toate acestea putem să transformăm orice băutură ca să poarte notele iernii.

La fel putem prepara cocktailuri cu vin (nu, nu e o greșeală, vinul tot timpul a fost folosit în băuturi ca și bază alcoolică sau ca și modificator de arome, în cantitâți mici). De exemplu, Wine Cobbler e pe bază de vin, iar un Sour în stil New Yorkez are un float de vin roșu, ambele au sute de ani.

new york style sour

Bere fierbinte. Rețeta

Toți știm să facem un vin fiert, dar la fel ca și vinul fiert se poate face și bere fierbinte, care la fel a fost consumată și pe vremuri, împreună cu vinul fiert. Mă credeți sau nu e absolut delicioasă și e foarte ușor de facut.

Eu sugerez să încercați rețeta următoare și acasă, iar această băutură catifelată vă va face zilele friguroase mai frumoase. Tot ce aveți nevoie e o bere neagră, care e mai robustă, cu note ușoare de fructe și caramel, să o puneți la fiert, să adăugați zahăr după gust (sugerez 1-2 linguri), un baton de scorțișoară spartă în bucăți mai mici (așa crește suprafața lui de contact, și o să elibereze arome mai pronunțate), 5 cuișoare, 5boabe de piper negru, un vârf de cuțit de nucșoară și de ienibahar. Să amestecați berea până fierbe și se topește zahărul. Acoperiți și pe foc mic să o fierbeți 5 minute. Luați de pe foc, așteptați încă 5 minute după care să o strecurați în căni de ceai, iar în fiecare cană să amestecați o lingură mare de unt, care o va face catifelată și mătăsoasă. Savurați fiecare picătură!

sursă: thursdayhappyhour.com

sursă: thursdayhappyhour.com

Apropo de ceaiuri, și ele, la rândul lor, au fost folosite în băuturi, de exemplu în Punch-uri, însă putem să infuzăm alcoolul cu ceai la fel ca și apa fierbinte. Avem nevoie doar de un pic mai multă răbdare, dar un barman trebuie să aibă multă-multă răbdare. Eu m-am îndrăgostit de creația doamnei Audrey Saunders ((un barman faimos din America aka “Libation Goddess”), fiind pe bază de gin infuzat cu ceai Earl Grey și nu m-am putut abține să nu-l includ în meniul cu care m-am ocupat în ultimele săptămăni. Ah, încă ceva, acest cocktail are și albuș de ou.

menu_corso

click pe poză pentru mărirea ei

Să aveți o saptămână frumoasă!

Tabiet Cafe and Bistro, bani cheltuiți cu plăcere

sursă: facebook.com/profile.php?id=100006562294366&fref=ts

Și-a zis Dumnezeu: să fie lumină! La scurt timp după, obosit de atâtea “să fie”, a zis că decretează a șaptea zi ca fiind liberă atât pentru el cât și pentru toate viețuitoarele. Inclusiv alea carieriste.

Crescut fiind într-o cultură duminicală greu de combătut, unde duminica era sfântă și caloria era calorie, mă conformez de fiecare dată când vine ultima zi din săptămână peste mine. De obicei, însă, vine și mă ia prin surprindere. Nu știu în ce parte s-o iau: s-o iau către ușă și să bat aceleași drumuri pe care le știu sau s-o iau către living și să fac groapă-n colțar. Ei bine, de data asta am fost aventurier!

Indiana Jones de duminică. Treasure hunting prin centrul Clujului

Am luat mașina și m-am lăsat condus hăpt până-n primul butic care oferă deserturi sub formă de cel puțin prăjitură. Mențiune: mi-am impus că nu voi călca în niciunul dintre cele două mall-uri care flanchează orașul de ambele capete.

N-a fost să fie butic, dar a fost să fie parcare! Ce-i drept, nu atât de aproape de Piața Muzeului pe cât și-ar fi dorit lenea mea, dar suficient de sigură încât să nu mă abat de la gândul că mai departe de Central, pe Barițiu, voi găsi… nimic. Cu inima strânsă, oarecum, pentru că parcasem pe loc de taxi, am trecut strada ilegal, am luat-o pe lângă nemuritoarea poștă, am dat colțul la stânga și ne-am oprit la Francesca. Plin ochi. Și la mese și în rafturi.

Am pozat mental migdalele trase în zahăr ce ieșeau din ceva blat și am hotărât să mergem mai departe, undeva unde, să zicem, n-am mai mâncat nimic care să aibă legătură direct cu glicemia. Și unde aveam loc. Traversarăm piața cât ai zice muzeu, am virat ușor la stânga și ne-am oprit surprinși în dreptul Tabiet Cafe and Bistro. Ne-am uitat unul la altul, apoi într-un sincron deloc exersat vreodată ne-am vârât ochii pe geam să vedem ce-i înăuntru. Era gol. Cu toate astea design-ul zicea că era de intrat.

Între industrial și art nouveau

Am intrat primul, că așa face un domn, m-am uitat fugar prin încăpere și am contabilizat repede: vreo 150 de metri pătrați în care se află un bar măricel, mese, scaune comode și canapele cât pentru puțin peste 50 de persoane și un lavoar în partea stângă, pe care-l vezi chiar de la intrare, și care te face să exclami înăbușit în tine că “ce Doamne iartă-mă caută aia acolo?!”, o plăsmuță care rula hit după hit pe mute și lumină difuză, în mare venită de la becurile care curgeau din țevile de cupru țintuite pe pereții acoperiți de tapetul cu multă textilă-n el. Era ușor desprins la un colț de perete și l-am pipăit ca să-i aflu textura.

sursă: facebook.com/TabietCafe

sursă: facebook.com/TabietCafe

Designul bate undeva între industrial și art nouveau. Toate-s la locul lor, atent puse care pe unde, chiar și boxele de la sistemul audio au fost îmbrăcate în câteva fâșii de tapet, pun însă pariu că petele bine conturate de pe canapele își au locul în cea mai apropiată curățătorie.

tabiet_cafe_bistro_cluj_1

sursă: facebook.com/TabietCafe

Ne-am așezat la geam, în colț, am răsfoit repede meniurile până am ajuns la desert și am simțit cum volumul muzicii coboară ușor. Barmanul a fost pe fază când a simțit că trebuie să ridic vocea ca să mă fac înțeles și a redus volumul decibelilor. Nici nu intraserăm bine și deja trebuia să trec un plus în dreptul localului. Surprinzător, zău. Nu-mi termin bine gândul că mă trezesc cu o domniță de-a stânga mea care, auzind cuvântul “clătite” rostit din capătul celălalt al mesei, reacționează vehement articulând clar și răspicat “clătite puteți face și-acasă, de ce nu încercați un brownie cu înghețată de vanilie?” Hm… a doua bilă albă și niciun reproș major. Întreb ce-i cu piadina nuttella. Vreau s-o pun în dificultate. Mi se explică ce-i piadina. Insist că știu ce-i, nu știu însă cum e cu nuttella. “Nu știți ce-i nuttella?! Nuttella e…” ciocolată dintr-aia tartinabilă, zic; știu, știu, dar cum le combinați? Dați piadina cu nuttella? “Da!” Și gândindu-mă la combinația de sărat, dulce și oregano sau busuioc, plusez cu o cafea și solicit una fără să mai stăruiesc.

Vizionarea meciurilor de orice fel trebuie să rămână în oferta sport barurilor

Tabiet Cafe and Bistro e deschis de prin noiembrie anul trecut, iar spusele barmanului sunt confirmate de una dintre paginile lor de Facebook pe care, printre alte poze nereușite și mesaje care fac anti-campanie de imagine, văd că se organizează și seri tematice care implică vizionări de meciuri. De fotbal, desigur, că doar nu de curling. De ce, nu știu. Simt că i-a răpit deja din farmec acest aspect, din simplul motiv că vizionarea meciurilor de orice fel trebuie să rămână în oferta sport barurilor. Prețurile din meniu, măricele și ele. Par a fi înfrățite cu cele de restaurant, și, în definitiv, după cum bine am citit aici pe site, bistro-urile ar trebui să aibă prețuri mai umane.

Muzică bună-n fundal, care dădea bine cu ambianța, muzică ne-bună la TV, unde Alex Velea își etala cultura străzii, frățiuer! Pe mute. Poate era mai indicat un History Channel sau un Discovery. Ar fi adus un plus ambienței.

Dar cum de nu știam de Tabiet Cafe and Bistro?! Iau telefonul în mână, mă uit la review-urile de pe Foursquare și trag concluzia că totu-i bine. În afară de vreo două comentarii negative pe Google, n-am găsit nimic compromițător.

tabiet_bistro_cafe_foursquaretabiet_cafe_bistro_cluj_recenzii_google

Îmi sting țigara și apare comanda. Brownie-ul cu înghețată de vanilie arăta frustrant de bine în comparație cu piadina mea nuttellată. Timid, iau furculița și fără alte avertismente, mânat de instinctul de mâncău, o îndrept amenințător către farfuria adversă. Rup ușor o bucată de brownie și o asezonez cu înghețata. Brownie gumat, însiropat din abundență dar nu cleios și înghețată aproape bună. Sigur a avut zile mai frumoase, că acum era apa cristalizată-n ea. Nu mă stiu eu cu plating-ul, dar ăsta sigur a fost over-plating la cât de mică a fost farfuria. O țâr’ de frunză pe post de moț care a eșuat “colț” de oval, puțină artă abstractă cu topping roz-roșu pe margine… Gustul, în schimb, plăcut, dar nu memorabil.

urbangourmet.ro by phone

urbangourmet.ro (by phone)

Piadina cu nuttella aproape că mi-a tras țeapă. Tăiam, îmbucam, gustul ce-l așteptam nu-l găseam. Până am ajuns la a nu știu câta bucată și am zis Evrika, frățiuer! Felii bine (pro)porționate, nici subțiri, nici groase, nici sărate, dar dublate de alte surori de-ale lor care ascundeau între ele, exact! Nuttella. Toate, dar toate aveau zahăr pudrat cu care nu m-am înțeles neapărat bine. Toppingul de ciocolată de pe margine mi-aș fi dorit, nu știu de ce că-l cam urăsc, să fie mai mult decât de design. Verdict: piadina cu nuttella deloc foarte dulce, mai mult decât comestibilă decât cred că sună pentru unii dintre voi, dar care mi-aș fi dorit să-mi intrige papilele cu dulcele sărat așteptat de creierul meu!

urbangourmet.ro by phone

urbangourmet.ro (by phone)

Nota am achitat-o în doi timpi și trei mișcări, cu tot cu plecarea barmanului pe terasă la colegă-sa care deținea secretul banilor mărunți. Același barman care n-a simțit că-i pică mâinile dacă, singur fiind dintre ai lui înăuntru, ne-a debarasat masa și ne-a și șters-o de pudra de zahăr pe care n-am apucat s-o trag pe nas!

Bottom line: ce trebuie să rețineți despre experiența mea la Tabiet Cafe and Bistro, pe lângă tot ce am scris până aici, e că au fost 32 de lei cheltuiți cu plăcere. M-aș mai întoarce acolo cu proxima ocazie și, evident, m-aș uita dacă au dispărut petele alea de pe canapele.

Nuka Bistro, un loc sine-qua-non în Cluj

nuka_bistro_inside

Chiar și oamenii care nu au văzut Parisul îl adoră. Cei care l-au văzut au ajuns să îl iubească. Parisul este o combinație minunată de sentimente și senzații care se leagă printr-un fir propriu. Pentru mine Parisul a fost, de fiecare dată când l-am vizitat, un fel de vis al muzicii auzite înainte, al cărților citite, dar și al romantismului pe care nu știam că îl țin ascuns. Am ales să vorbesc despre Paris la început pentru că articolul care urmează va fi despre un loc nou din Cluj, un loc frumos, cald și echilibrat: Nuka Bistro.

nuka_bistro_bar

sursă: facebook.com/nukabistro

Cultura unui bistro

Îmi amintesc a doua oară când am vizitat Louvre-ul. Nu aveam mult timp la dispoziție și îmi doream atât de tare să văd galeria impresionistă. Toată lumea iubește impresionismul și nu doar pentru arta rezultată, ci pentru felul în care, în timp, acest curent s-a conservat și s-a reflectat în celelalte stiluri. Edouard Manet a fost ultimul pictor clasic și în același timp primul pictor modern.

A fost primul care a îmbinat noul și vechiul, clasicul și modernul, iar pentru acest lucru Charles Baudelaire l-a numit pictorul zilelor noastre. Manet a fost numit primul boem, pentru că inspirația și-a găsit-o în aspectele simple ale vieții de zi cu zi, în lumea bodegilor, a Parisului mai puțin strălucitor. E interesant cum definiția stilului său, combinația dintre clasic și modern, coincide foarte tare cu definiția bistro-ului ori bistrot-ului.

nuka_bistro_detaliu

sursă: facebook.com/nukabistro

La început bistro-urile erau locurile în care puteai mânca ieftin, dar în care găseai și camere de închiriat. Erau locurile deloc pretențioase ale orașului. Se presupune că acest cuvânt bistro, are în mod paradoxal origine rusească. În timpul ocupației rusești a Parisului din 1815, acest cuvânt era folosit de către cazacii care doreau să primească comanda mult mai rapid, ,,bystro’’ însemnând ,,repede’’. Altă variantă ar fi că bistro este un cuvânt derivat din numele unui tip de cafea care era combinată cu lichior, numită bistrouille.

În zilele noastre un bistro este un tip de restaurant cu bucătărie simplă. În epoca modernă, cultura bistro-urilor a fost lăsată în urmă, până în 1992, când renumitul bucătar francez, Yves Camdeborde, a dezvoltat un nou gen de restaurant de-a dreptul revoluționar din punctul de vedere al colegilor săi de breaslă. Prețurile erau ridicol de mici raportate la mâncarea care îndeplinea rafinamentul haute cuisine.

Căldură ecletică

La Nuka Bistro voiam de mult timp să ajung. Văzusem pozele și știam că o să-mi stârnească interesul. Situat în centrul Clujului, pe strada Piața Unirii, Nuka Bistro reprezintă o gură de aer între localurile și restaurantele din Cluj. Spre deosebire de celalte tipuri de restaurante, ori cafenele, bistro-urile sunt mult mai ușor de identificat și studiat deoarece acestea urmează o linie bine definită, dar care totuși te lasă să alternezi. Nuka Bistro merge pe stilul clasic franțuzesc, dalele din teracotă, lemnul în combinație cu fierul, culori de lavandă și derivate mediteraniene ale acesteia.

nuka_bistro_lavanda

sursă: facebook.com/nukabistro

Este un aer eclectic, adica o combinație de texturi și stiluri care se împletesc foarte bine și ating puncte comune în rezultatul final. Îmi plac mult bistro-urile, mie îmi par una dintre ultimele umbre ale lumii teatrelor și șaretelor. Mai demult adoram să citesc cărțile lui Maupassant, descria în detaliu bistro-uri și mă imaginam acolo, cu buzele crăpate de vânt, dar cu dorința de a obține dreptul de vot pentru femei. Da, pe mine m-au afectat cărțile franțuzești și victoriene, știu. În cele din urmă eram trezită din visele mele boeme, de artistă care încă desenează o pisică din două cercuri și două triunghiuri, trebuia să-mi amintesc că nici măcar nu pot pleca din țară fără acord parental, că femeile au obținut deja dreptul la vot și că oricum ar sta treaba nu aș vrea să ajung ca și Julia Roberts în Eat. Pray. Love.

nuka_bistro_mic_dejun

sursă: facebook.com/nukabistro

Apreciez foarte tare faptul că tot mai multe localuri își aleg acest specific, denotă bun gust și o înțelegere avansată a clientului prins între clasic și sofisticat. Mi-a plăcut foarte tare Nuka Bistro, pentru că exprimă foarte bine căldura și dinamismul potolit al unui bistro. Mi-a plăcut și faptul că au ținut mult la ideea barului pe post de ,,altar’’ al unui bistro.

Asta e frumusețea unui loc ca și Nuka Bistro, senzația aceea de căldură, de chalet, de condimente și lavandă, toate îmbinate pe un fundal de muzică bună, moderată.

Bistronomia sau arta din bucătaria simplă

Bistronomia este un concept care s-a dezvoltat la începutul anilor ’90, v-am spus mai sus povestea lui Yves Camdeborde. Este o combinație între bistro și gastronomie, mai mult o combinație rezultată din antiteză, în caz ca e corect să spun așa, sunt aproape sigură că nu, dar am încredere că ați înțeles.

nuka_bistro_meniu_la_vie_en_rose

sursă: facebook.com/nukabistro

Desigur, bistronomia nu se aplică pentru toate bistro-urile, pentru că are o legătură directă cu tipul de meniu. Așadar, calitatea meniurilor definește încadrarea în această sferă a unui bistro. Dacă meniul urmărește o poveste a lui, una diversificată, iar prețurile sunt acceptabile spre moderate, atunci localul are bucătăria caracterizată de bistronomie.

La Nuka Bistro am fost cu o prietenă bună și ambele ne-am luat paste, ea a ales cu ruccola, lucru la care mă așteptam, având în vedere că în Italia am surpins-o mâncând și pizza cu ruccola. De ziua ei îi voi lua o înghețată imensă cu ruccola, sper să îi placă.

Oricum, au fost delicioase. Tagliatelle cu rosii cherry caramelizate, rucola, măsline și sos pesto din busuioc, au fost alegerea ei, iar a mea a fost o combinație la fel de bună dintre tagliatelle cu sfeclă roșie, mac prăjit și sos de brânză maturată. Pastele pe care le-am comandat eu se numesc “La vie en rose” (awww!) și mi-au plăcut mai ales, pentru că se simțea aroma de cimbrișor.

Atunci când simt gust de cimbrișor sau când îl miros, mă gândesc doar la munte și la tufele mici, ascunse sub pietre. În barurile din România când ceri o limonada e foarte posibil să o facă cu helas, așadar e destul de reconfortant să deschizi un meniu și să găsești ,,cimbrișor proaspăt’’.

Subiectul bistro-urilor îl voi aborda mult mai amplu într-un articol viitor. O să vă explic de ce la unele bistr0-uri aveți senzația că ați ratat diamantele din rețetă când ați comandat, pentru că altfel nu ar avea cum să se explice nota dureros de mare. O să vorbim despre asta, dar și despre stilul bistro, de la istorie, la design și rețete.

Dacă mergeți la Nuka Bistro, să mergeți veseli și optimiști, să încercați cu încredere oricare fel de mâncare din meniu, să zâmbiți, să asculați sunetele de pe stradă, muzica, dar și inima, când vă va spune să vă mai întoarceți.

nuka_bistro_orar

sursă: facebook.com/nukabistro

Zeller Bistro, pauza de care aveai nevoie

zeller bistro logo

Zeller Bistro poate fi catalogat ca fiind acel loc unde te duci pentru a scăpa de zumzetul oraşului, unde te poţi relaxa într-o ambianţă plăcută şi unde poţi lua o pauză bine-meritată. Indiferent dacă eşti localnic sau turist, vei fi primit şi tratat ca un bun prieten de către staff-ul tânăr al acestui bistro.

Muschiulet de porcMeniul alcătuit în mare parte din specialităţi ungureşti, realizate numai din produse ale fermierilor şi producătorilor locali, este unul din multele motive pentru care clienţii se reîntorc la Zeller Bistro. Un alt motiv este cu siguranţă deosebita şampanie din flori de soc realizată după o reţetă proprie a familiei care deţine localul.

Dacă sunteţi în Budapesta, şi numai în trecere, Zeller Bistro e un loc ce nu trebuie omis. Pe TripAdvisor este cotat ca fiind cel mai bun restaurant din Budapesta.

Prajitura - Zeller Bistro

P.S: Nu uitaţi să vă faceţi o rezervare! :)

  Foto: Zeller Bistro – pagina oficială

            Zeller Bistro – Behance branding