ramada brasov

Sachertorte – un răsfăț din dulcele vienez

sachertorte

Când nu ai timp să faci nimic, când ești stresat sau când te vezi agățat în cotidian, cea mai productivă metodă pentru etapa imediat următoare este să pui puțin pauză și să te bucuri de ceva care îți place cu adevărat. Și când spun asta, mă refer la faptul că nu ar trebui să vă zgârciți cu ceea ce vă place, dar totuși nici să exagerați nu e o idee bună. Am grăit ca un poet, dar ați înțeles ideea.

Ciocolată la superlativ

          De Sachertorte m-am îndrăgostit în prima lună petrecută Cluj, dintr-o pură întâmplare. Îmi beam cafeaua la Bistro Viena pentru prima dată, dar am crezut că nu era de ajuns. Atunci mi-am comandat aceast desert, care este, de fapt, un tort mai elaborat de ciocolată și am fost surpinsă. Surpinsă într-un mod foarte plăcut. Nu știu care este tipul de ciocolată folosit, dar pot spune că nu am mai regăsit acea consistență în niciun blat ulterior. Pentru cei care iubesc ciocolata, pot spune că am găsit un tip de desert care cu siguranță îi va încânta.

Relație pe termen lung

sachertorte

         E un fel de relație pe termen lung cu prăjitura asta, dar fără prea multe implicații. E de încredere, o cauți când vrei și nu e genul care să te dezamăgească data viitoare.  E previzibilă într-un fel, dar în felul bun, e previzibilul pe care îl aștepți și pe care îți dorești să îl redescoperi. Dacă te aștepți ca un lucru să fie la fel de bun ca prima dată, atunci e genul tău de desert. Spun asta pentru că m-am reîntors la Bistro Viena doar pentru Sachertorte și pentru frișca care îl însoțește. Poate ar trebui să-i spun crema de frișcă, pentru că nu e tocmai genul acela sintetic de frișcă cu bule de aer în ea, care dă pe afară din ceașca cappuccino în cafenelele cu plasme pe pereți și canalul blocat pe Kiss TV.

  Cu drag pentru prințul Wenzel von Metternich

 

        Cu puțină cercetare am aflat că acest desert poartă numele unei persoane, austriacul Franz Sacher, care în 1832 a creat acest tort de ciocolată special pentru prințul Wenzel von Metternich. Potrivit Wikipedia, povestea spune că acest prinț și-a chemat bucătarul personal și i-a spus să-i facă un desert deosebit pentru câțiva oaspeți importanți care urmau să sosească. Partea amuzantă este că bucătarul s-a îmbolnăvit și a lăsat problema în mâinile ajutorului său, Franz Sacher care în acel moment avea 16 ani. Atunci, în 1832, desertului nu i s-a acordat foarte mare atenție, însă cel mai mare fiu al său, Eduard, avea să perfecționeze această rețetă de tort de ciocolată și să o facă faimoasă mai târziu în 1876. Desertul a ajuns atât de îndrăgit, încât data de 5 decembrie a fost declarată ziua națională Sachertorte.

 Poveștile deserturilor pot fi cu adevărat frumoase, dacă depunem cel mai mic efort în a le afla. Voi ce alte deserturi bune ați mai descoperit în oraș?

1 reply to this post

Leave a Reply

19 − 10 =