ramada brasov

Rezoluțiile, tranziția și fumătorii de la Nuka Bistro

Nuka Bistro

Am hotărât să începem seria editorialelor pentru a trata ceva mai direct teme care reies discret sau evident din articolele noastre sau pur și simplu subiecte care își merită propriul topic. Nu am vrut să încep cu un articol despre rezoluțiile anului 2014, pentru că am senzația că, de când a început anul nu facem altceva decât să vorbim despre cum o să fim noi grozavi dacă urmăm papirusul celor 1001 dorințe febrile pentru un nou început. Poate are legătură cu trăsăturile noastre ca și popor – mulți analiști politici susțin că suntem încă într-o perioadă de tranziție, chiar dacă de la revoluție au trecut peste 20 de ani. La fel suntem și noi atunci când vine vorba pe bune de a pune în aplicare teoria, proprile planuri, religia sau legislația.

Fiecare dintre noi constată cu nesfârșită indignare minusurile societății și lipsa unor politici bune. De foarte multe ori masa la care ne așezăm să mâncăm cu prietenii este martorul tăcut al celor mai intense constatări demne de un Caragiale modern. Iar în toată lipsa aceasta de dreptate pe care conducerea, capitalismul și ceilalți o mie de factori ne-o fac, noi liniștiți cu țigara în mână ne continuăm discursul, ignorând semnul care interzice fumatul în respectivul spațiu sau familia de nefumători de lângă care doar încearcă să își mănânce prânzul în condițiile pentru care plătește o sumă măricică.

Nuka Bistro, un loc deja popular din centrul Clujului, s-a extins în urmă cu nu foarte mult timp. O nouă încăpere care promitea să fie destinată doar nefumătorilor. Încă de la anunț, prietena mea Alexandra s-a arătat foarte entuziasmată – și pentru că e nefumătoare, dar și pentru că vestea celor de la Nuka venea pe fondul unei discuții mai vechi dintre noi despre lipsa unui loc în care să poți lucra fără a fi deranjat de fumul de țigară.

După deschidere lucrurile nu au rămas la fel de entuziaste, deoarece în noua încăpere se poate fuma. Din câte am înțeles una dintre scuze a fost legată de agresivitatea fumătorilor, agresivitate căreia personalul și conducerea nu i-au putut face față. Mi se pare foarte ciudată toată chestiunea din două puncte de vedere: în primul rând nu pot să înțeleg de ce ne vine atât de greu să respectăm o regulă impusă într-un spațiu care nu ne aparține și în care nu suntem obligați să intrăm, în al doilea rând mi-e cu atât mai greu să înțeleg de ce ne lipsește cu desăvârșire bunul simț al conviețuirii cu alți oameni chiar și numai pentru o oră cât luăm prânzul.

Nuka Bistro a venit totuși cu o soluție alternativă, o idee bună oarecum, dar care fără susținere va rămâne doar o idee. Pe fiecare masă este așezat un cartonaș cu următorul mesaj: ,,În acest spațiu, fumatul nu este interzis. Dar noi (și corpul dumneavoastră) v-am fi recunoscători dacă, totuși, ați alege să nu fumați aici. Decizia vă aparține.”. Eu sunt fumătoare în majoritatea timpului și până nu demult și majoritatea prietenilor mei era la fel. Lucrurile s-au schimbat puțin și îmi pasă dacă gestul meu nesănătos îi irită pe cei din jur.

Am fost în restaurante, cluburi și baruri din Europa în care 70% dintre cei prezenți erau fumători și, totuși, pentru că legea interzicea fumatul în spațiile închise, nimeni nu era indignat sau agresiv. Un viciu asumat, pe care în societate ți-l manifești în niște condiții. Dacă sunteți fumători gândiți-vă mai des la acest aspect. Nu e vina nimănui că unii dintre noi alegem să facem asta. Și pentru că ne tot plângem de societatea în care trăim, dar și pentru că ne plac planurile mărețe și rezoluțiile, uite una destul de bună cu care să începem: să nu mai fumăm în locuri în care se mănâncă! Voi ce părere aveți? Cât de des sunteți iritați de acest aspect în restaurantele sau bistro-urile din Cluj?

1 reply to this post
  1. Atât timp cât pe masă se află o scrumieră, este semn clar că fumatul este permis. Cartonașul acela nu este decât o modalitate de a pasa responsabilitatea pentru ambianța neplăcuta către client.
    “Decizia vă aparține.” Greșit! Decizia de a avea un restaurant plin de fum nu aparține clientului. Decizia de a nu intra intr-un restaurant plin de fum este cea pe care o face clientul.
    Acest tip de cartonaș îl găsim și în Camino, în camera destinată nefumătorilor.

Leave a Reply to Manuela C. Cancel reply

20 − 15 =