ramada brasov

Crama Oprișor și farmecul Olteniei Profunde

Crama Oprisor

Toate zilele se încheie într-un fel sau altul, dar de multe ori încheierea asta poate fi una pe care să ți-o amintești mereu, o amintire adunată și păstrată, ca un desert pentru mai târziu. Aseară am participat la o degustare minunată de vinuri la Crama Noastră. Crama Oprișor și-a prezentat vinurile, iar eu am rămas uimită, odată datorită vinurilor, desigur, iar a doua oară, datorită conceptului și a ceea ce a trezit în mine ideea fiecărui vin, modalitatea de prezentare și minunata incursiune în folclorul românesc.

Întoarcerea la rădăcini

Se întâmplă de foarte multe ori ca plecând de acasă, depărtându-te temporal de copilărie, de obiceiurile atât de împământenite în tine, în purtarea casei tale, în tocul ușii și în fețele de masă din ciptă, să uiți involuntar esența ta ca și om, ca și unitate de măsură a valorilor. Încep să uit tot mai mult, sunt tot mai multe lucruri care îmi ocupă mintea și care mă schimbă, dar aseară m-am întors în timp și în mine. Am revăzut dragostea pentru ceva cotidian și firesc din trecutul meu, dragostea pentru vin, tradiție și credință. Sună ciudat, nu? Dragoste pentru credință, dar așa era, nicio ploaie cu grindină nu trecea până când bunica mea nu arunca în curte un topor și o mătură, niciun Ignat nu trecea fără poezia spusă cu vecina la geam, nicio boală nu se vindeca până când nu auzeam descântecul. Dacă veți intra pe site-ul Cramei Oprișor veți înțelege foarte bine de unde vine incursiunea mea ,,sentimentalo-folclorică”. Vinurile lor te fac să devii melancolic și te încarcă de misticism popular prin simplul lor gust, completat atât de inspirat de concept. Pot da vina pe înclinația mea spre folclor, dar nu e doar atât, sunt convinsă că toate cuvintele lui Boris au ajuns la fiecare dintre cei prezenți în micuțul spațiu de la Crama Noastră, antrenat cu atât de multă veselie de către Delia Banga.

Crama Oprisor

Vinul spus, oltenesc

Primul vin degustat a fost Caloian Roze 2013, care în acest moment este vinul meu preferat. L-am băut prima dată la Samsara Foodhouse, iar după, i-am spus foarte entuziasmată Getei ,,Geta, vinul ăsta e ca ploile alea de după-masă, din luna mai. Ploi după care iese soarele’’. E atât de proaspăt, de simplu, de natural. Mi se pare că resimți din gust condiția omului simplu, mulțumit de prispa lui curată și văruită.

DSC_0662

Următorul vin a fost Rusalca 2012. Un vin alb, proaspăt, o combinație mai mult decât reușită între Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling și Pinot Gris. Boris spunea că primul pahar trebuie să îl resimți ca fiind foarte bun, dar ca și cum nu l-ai fi băut, încât să mai dorești unul, pentru a te convinge. E foarte ciudată materializarea gustului și apoi pierderea lui, iar asta mă duce exact cu gândul la Rusalca din credința populară oltenească. Rusalca este asemănătoare ielelor, o ființă nepământeană, care nu se arată decât noaptea, iar denumirea îi vine de la boala pe care tânărul fecior o capătă după ce o vede, numită ,,luat de Rusalii’’. În Oltenia, legenda spune că Rusalcele sunt fiicele lui Alexandru Macedon, numite Catrina, Zalina și Marina. Eticheta sticlei este imprimeul unui covor clasic oltenesc, care acum se află la Muzeul Țăranului Român din București.

Drăgaica roșie 2012 a fost al treilea vin al serii. Cabernet, Merlot, Pinot Noir si Shiraz se îmbină pentru obținerea lui. Pentru că la Crama Oprișor nimic nu e întâmplător, trebuie să știți faptul că Drăgaica, în mitologia oltenească, este opusul Rusalcei și cumva corespondenta Sânzienelor. Drăgaicele sunt fiicele soarelui, ele fiind aducătoare de rod, fertilitate și vreme bună pentru secerat. Tot ele pot provoca vijelii și grindină, pustiind pământul, dar asta doar dacă sunt mânioase pe oameni. Și dacă cucul nu mai cântă la vederea lor, atunci sigur și vinul poate fi numai bun pentru a vă lăsa fără cuvinte dacă îl beți la locul potrivit și în compania potrivită.

Cabernet 2011 ,,Eticheta Roșie a fost o surpriză plăcută, puțin cam tare pentru mine. Mă ducea cu gândul la pământ, de fapt asta cred că și e, exprimarea greutății cu care se lucrează pământul. Poate fi încheierea unei zile grele, o poezie greoaie pe care o înțelegi la a treia citire.

Smerenie 2011 chiar asta transmite prin gust. Cred că aspectul care a amuzat pe toată lumea, a fost povestea lui Boris, despre cum a luat naștere acest vin. S-a vrut a fi un vin care să te ducă cu gândul la chilia măicuțelor. Când am auzit am încercat să rememorez toate momentele în care tata m-a dus la un schit ascuns din Munții Orăștiei și am înțeles ceea ce vrea să transmită. Așa cum spunea și Mihai Oprea,,merge bine băut cu tihnă și un gând bun”.

Crama Oprisor

Seara s-a încheiat cu prezentarea unui vin pe care nu l-am gustat. Se numește Ispita și poate însemna orice doriți voi, pentru că nimeni nu știe care îi este compoziția. Fără să îl gust, doar auzind vorbindu-se despre el, mi-am dat seama că este o îmbinare stranie a întregului concept promovat de Crama Oprișor. O strategie grozavă de a provoca și incita la tradiții și gust.

Conceptul Olteniei Profunde transpus în vinuri

Am încercat să găsesc sensul acestui concept. Să îmi dau seama ce înseamnă fără să fi trăit acolo, iar prima imagine din mintea mea a fost a unor tălpi descuțe în praf. Oltenia Profundă s-a născut pentru a nu lăsa să moară un sentiment al înrobirii, libertății și al pământului. Sunt locuri care nu trebuie să se piardă, nu fizic, ci să nu dispară din mentalul colectiv, așa cum sunt ele, așa cum au fost ele, cu praf, cu apă, cu iarbă, cântece și iubire. Pentru mine Crama Oprișor este un ambasador al vinurilor bune, dar mai mult decât atât, al tradițiilor și al valorii folclorice. Ar fi ciudat de explicat cum resimți factorul uman ca reieșind dintr-o etichetă, din zece vorbe spuse de Boris sau din prima înghițitură luată dintr-un pahar de vin. E ciudat de rar să trăiești asta, dar se poate. Oltenia Profundă își spune izbitor de bine povestea prin vinurile Cramei Oprișor, iar Crama Oprișor își povestește vinurile prin conceptul acesta cu adevărat deosebit.

Crama Oprisor

Crama Oprișor la Sweet Days

Într-una din serile Târgului Sweet Days, Crama Oprișor va fi prezentă pentru o degustare. Eu una abia aștept! Sunt convinsă că și mai mulți oameni vor auzi de ei, nu doar ca și cramă, ci ca mari povestitori ai vinului de calitate superioară. Până la urmă, așa cum ni se reamintea și aseară, vinul este despre oameni, despre pielea de găină, trudă și tradiție.

 

 

 

Leave a Reply

18 − 14 =