ramada brasov

Ceaiul alb: delicat, delicios, subtil. Într-un cuvânt e tea-lightful!

sursă: fitsational.com

Ceauil alb se obține din frunzele cele mai tinere aflate pe vârfuri ramurilor arbustului. Metoda de culegere se mai numește și “primele două frunze și un mugure-frunzuliță nedeschisă încă” (two leaves & a bud) și presupune o mare dexteritate și un mare efort din partea culegătorului.

sursă: luminescents.co.uk

sursă: luminescents.co.uk

Frunzele pentru ceaiurile albe (da, sunt mai multe sortimente) nu se culeg niciodată în zilele ploioase, ci în zilele luminoase, însorite, pentru că odată culese trebuie uscate în mod natural, într-un timp cât mai scurt.  Tot procesul se realizează manual. Fiecare rămurică produce, la o culegere, doar două frunze și un mugure! Imaginați-vă câți arbuști sunt necesari pentru a fi culeși și, mai ales, pentru a strânge un kilogram de frunze ce se vor transforma în prețiosul ceai alb. Și pentru noi e atât de comod să mergem la magazinul de ceai și să cumpărăm 100 de grame, ceea ce de multe ori durează doar câteva minute. Ei, vedeți cât de importantă este fiecare frunza ce ajunge în ceașcă?

Prima recoltă, cea de primavară, este și cea mai prețioasă, frunzele tinere fiind acoperite cu un delicat puf argintiu. Delicatele ceaiuri albe sunt cel mai puțin prelucrate dintre toate tipurile de ceai, motiv pentru care sunt extrem de bogate în vitamine și minerale. Practic, după culegere, frunzele sunt uscate la soare, nefiind rulate, iar procesul de oxidare e întrerupt în faza incipientă. De aici provine și denumirea de ceai alb.

Printre cele mai renumite varietăți de ceai alb se numară tipurile White Peony, Silver Needle și Pai Mu Tan.

sursă: chinese-tea-arts.com

sursă: chinese-tea-arts.com

Frunzele de culoare verde pal-argintie produc o infuzie atât de delicată încât după prima înghițitură poți avea senzația că ai băut doar apă caldă! Surpriza se produce, însă, în scurt timp. Îți dai seama că, discret, o nouă senzație subtilă prinde contur. Este un foarte delicat și hrănitor gust dulceag-amărui. Povestea începe, de fapt, cu a doua gură și este o experiență gustativă, atât de personală încat e aproape imposibil de explicat.

Maestrul Lam Cam Khuen (specializat în medicina tradițională chineză, arta Feng Shui și tehnica Chi-Kung și autor al volumului “The Way of tea”- publicat la Londra în anul 2002) reușeste o minunată descriere a subtilității ceaiurilor albe:

 “ Totuși, după un timp, îți dai seama de o schimbare subtilă a respirației și o senzație nouă coboară pe gât în jos. Este ca atunci când, toamna, tragi adanc aer în piept și înca mai simți un miros de vară în aer sau ca atunci când cânți la un instrument, te oprești brusc și simti că, preț de un moment lung, muzica vibreaza în continuare în aer…”

Despre ceaiul alb White Peony există și o veche și surprinzătoare poveste chinezească. Un tânăr plecat să caute ierburi vindecatoare pentru bolnava sa mama adoarme lângă un copac. Căzut într-un somn adânc viseaza că pentru a-și vindeca mama trebuie să găteasca un… crap cu frunze dintr-un ceai nou. Ajungând acasă îi povestește mamei straniul vis și află cu surprindere că și bătrâna, care bolnavă fiind dormea mai toata ziua, avusese același vis! Băiatul pleacă astfel la pescuit întrebându-se cum să facă să găsească un “ceai nou”. În timp ce stătea cu undița  pe malul heleșteului auzi brusc zgomote puternice. Întorcându-și privirea, el vede cum tufele de bujori albi au înflorit transformându-se în tufe de ceai! Frunzele aveau un puf alb, amintind de culoarea bujorilor!  “Tea” end: mama s-a însănătoșit, așa cum probabil ați intuit.

Pentru rețeta de crap nu am încă sugestii, dar ceaiul alb vi-l recomand cu …subtilitate.

Have a nice white tea!

Leave a Reply

four − 3 =