ramada brasov

Stele Michelin și gesturi extreme. Istoria ghidului roșu

sursă: luxuo.com

La început un ghid menit să ajute șoferii  să aleagă o cazare decentă și o mâncare bună în timpul călătoriilor prin Franța, astăzi a devenit un etalon pentru calitate, mâncare high-class și recunoaștere internațională. Evoluția fantastică a ghidului Michelin, căci despre el este vorba, a contribuit mult în gastronomia mondială și la tendința tot mai mare a bucătarilor spre perfecțiune.

Nu mulți sunt cei care-și permit să se delecteze cu feluri de mâncare de avangardă din gastronomia moleculară spre exemplu, în care bucătăria se poate confunda cu un laborator chimic. De fapt asta pretinde Michelin astăzi: perfecțiune, calitate, exclusivism.

sursă: swicthedonmedia.com

sursă: swicthedonmedia.com

Bizar sau nu, aflăm că acest ghid este publicat încă de la 1900 de frații  André și Édouard Michelin, cei care dețin compania producătoare de anvelope cu același nume. Scopul ghidului era de a crește calitatea experienței automobiliștilor care vizitau Franța.

Lupta pentru perfecțiune

La început ghidul conținea informații despre întreținerea mașinii, liste cu dealeri de benzină, mecanici dar și adrese ale unor restaurante și hoteluri. Acesta era distribuit gratuit până în anul 1920.

Pentru că partea dedicată mâncării devenise atât de populară, Michelin a înființat o echipă de inspectori care vizitau în secret restaurante și le dădeau note pe baza a trei factori, cunoscutele stele Michelin de astăzi.

Astfel, în ierarhia Michelin, o stea înseamnă un restaurant foarte bun în categoria sa, iar două stele reprezintă un restaurant pentru care merită să faci un ocol în timpul unei călătorii. Cel mai înalt rang, cel de trei stele, desemnează un restaurant cu o bucătărie excepțională care merită un drum special pentru calitatea mâncării și a servirii. Adesea foarte scump și cu o listă diversificată de vinuri.

sursă: commons.wikimedia.org

sursă: commons.wikimedia.org

În fine, acest sistem de clasificare s-a extins rapid, în primă fază în Paris, mai apoi în Europa și în toată lumea. Astăzi mii de restaurante sunt inspectate în fiecare an de experții Michelin.

De exemplu, în ediția franceză a ghidului din 2009 au fost incluse 3 531 restaurante însă doar 548 dintre ele au primit stele Michelin.

Pentru a păstra acurateţea recenziilor, inspectorii Michelin revizitează fiecare restaurant periodic. Ca exemplu, compania afirmă că inspectorii săi revizitează toate restaurantele din ediţia franceză a ghidului la fiecare 18 luni, iar restaurantele distinse cu stele chiar mai des de atât.

Cât de relevant mai este astăzi totuși faimosul ghid Michelin? Bătălia se dă pe două fronturi. Una este cea a bucătarilor în asccensiune, aspiranți la titlul de “Chef cu trei stele Michelin”, prinși în lupta nebună pentru supremație, recunoaștere a muncii și creativității lor, iar alta este a bucătarilor deja consacrați,care trebuie să se lupte pentru a menține și a demonstra de ce merită statutul de Top Chef.

Stele Michelin și gesturi extreme

Supuși presiunii mediatice și a concurenței mulți bucătari faimoși au renunțat la stelele lor, ori au decurs la gesturi extreme. Bernard Loisseau, un renumit bucătar francez, s-a sinucis în 2003 de teama că ar putea pierde cele trei stele Michelin.

Perfecțiunea? N-o spun doar eu că nu există. Există însă bucătari pasionați și creativi în bucătărie, cu spirit de competiție,apoi există o istorie de mai bine de 100 de ani a ghidului Michelin, care este interesant de urmărit și citit. Iar dacă reușim să luăm masa într-unul dintre restaurantele incluse în faimosul ghid, sunt convinsă că va fi o experiență unică.

Leave a Reply

eleven + sixteen =