ramada brasov

Pahar cu picior lung. Rușinos sau elegant?

cover

“În atenția bărbaților ,,macho” care cred că e rușinos să savurezi o băutură pastelată într-un pahar cu picior lung – Alfred Hitchcock și mulți alți bărbați faimosi obișnuiau să le bea în jurul anilor 1900.

Denumită dupa florile galbene ale mimozei, băutura s-a bucurat de popularitate în rândul unor persoane ca Hitchcock și Vanessa Redgrave. Poppy Canon scria “Chiar și in cele mai sofisticate locuri vei fi considerat un bun cunoscător dacă vei comanda o Mimosa”.

sursă: barstein.ro

V-am promis în articolul anterior că o să vă explic de ce nu e rușinos pentru un bărbat să bea dintr-un pahar cu picior. Pentru mine e un subiect foarte important, și poate mă înțelegeți după ce vă povestesc ce am pățit.

Într-o seară, când am urmărit reacția clienților după ce au primit băuturile, am văzut că un tip a împins cu rușine cocktailul lui în fața prietenei, fără să-l guste, în timp ce prietenii lui au râs de el, cocktailul lui fiind servit într-un pahar de “martini”.

Textul de mai sus, cu care am început acest articol, spune că pe la 1900 Hitchcock și mulți alți bărbați faimoși au consumat băuturi din pahare cu picior. Dar ăsta nu cred că e un motiv destul de convingător. Adevărul, de fapt, e următorul: consumarea cocktailurilor din pahare cu picior nu e feminin deloc, la fel cum nu considerăm că e feminin nici savurarea vinului dintr-un pahar de vin care cu toți știm că are picior. Dar paharul de vin are un rol mai important în istoria cocktailurilor decât ne-am gândi, o să vă și explic de ce, dar deocamdată aș vrea să vă povestesc și despre evoluția paharelor din bar.

În primul rând vreau să vă spun că paharele cu picior (stemware) nu sunt concepute așa… doar din motive de design, ci au și o funcționalitate și anume să nu se încălzească conținutul paharului în timp ce îl ținem în mână. Paharul de cognac (brandy snifter) e o excepție, are picior scurt ca să se încălzească brandy-ul din pahar de la căldura palmei astfel eliberând aromele lui.

Primul pahar “cu picior” a fost gobletul, o formă early a paharului de vin care are o poveste foarte lungă, precum și vinul. Cred că e de ajuns să vă spun că romanii deja au băut vin din “pahare” de argint, cu picior.

cupe argint

Căni de argint din colecția British Museum.

Anglia și Veneția dau tonul în lumea paharelor

Istoric vorbind, Anglia are un rol important și în fabricarea paharelor, începând de la sfârșitul secolului 17. Mai jos veți găsi câteva modele din diferite perioade, expuse în Victoria and Albert Museum din Anglia.

pahare english

1. în jur de 1749; 2. aproximativ 1760-1775; 3. aproximativ 1750-1760

Însă înainte ca Anglia să devină un reper în istorie, Veneția, prin insula Murano, a dominat secole întregi piața. Tazza (care însemnă cupă) a fost fabricată de venețieni pentru a servi vin în ea.

tazze

Pozele sunt tot din Victoria and Albert Museum. Ambele exponate au fost produse până pe la 1600.

Interesant este că tazza doar după vreo 200 de ani a devenit populară, mai ales în societatea elegantă din Anglia, dar numai după ce a fost denumită și vândută ca și “Champagne coupe”. Legenda care spune că acest “coupe” sau “saucer” a fost format după sânul lui Marie Antoinette e falsă. Marie Antoinette nu a trăit înainte de 1600!

publicitate sampanie

Machetă publicitară în care se regăsesc paharele tazza promovate ca fiind pahare de șampanie.

Flute, rădăcini romane

Celălalt tip de pahar de șampanie, flute are rădăcini până la timpurile gallo-romane. Exemplarele fine din Murano au fost foarte populare deja în secolul 16. De reținut e că la servirea șampaniei e mai recomandat decât “coupe”, pentru că păstrează perlele fine a șampaniei un timp mai îndelungat.

coupe, flute, coupe fundita

Din nou piese din Victoria & Albert Museum. 1.Coupe din 1880-1890; 2. Flute din 1750-1760; 3. Coupe approx. 1849-1851

Totuși, paharul coupe a devenit foarte popular în secolul 20 și 21, dar în loc de șampanie e folosit la servirea cocktailurilor în locurile elegante, peste tot în lume. Pe vremuri majoritatea paharelor și sticlelor din America erau importate din Anglia. Primele băuturi erau servite în căni, boluri (Punch), tumbler mic, tumbler mare, și atenție: pahar de vin. Și dacă ne uităm atent la primul manual de bartending din 1862 de la Jerry Thomas nu vedem pahare sofisticate.

Dar vă prezint Brandy Crusta, o băutura excelentă care a fost inventată de Joseph Santini în jurul anilor 1850, în New Orleans, și sincer, consumând un Brandy Crusta nu cred că cineva s-a gândit vreodată că e o rușine, deși a fost servit în pahar de vin. Sau să vedem cum arăta un Pousse Cafe tot în cartea lui Jerry Thomas. (Pousse Cafe lit. Coffee Pusher foarte popular pe la mijlocul secolului 19. A fost servit după cafea, sau după o masă, ca și digestiv. Ingredientele unui Pousse Cafe tot timpul au fost în straturi, tot în pahare cu picior.)

Brandy Crusta Pousse Cafe

Apoi, cum au avansat băuturile și ingredientele, așa au avansat și paharele. Am găsit și o ilustrație veche într-un ziar “The Illustrated London News” din 1873.

ziar londra

Dar am aflat ceva interesant datorită lui David Wondrich și cartea lui “Imbibe!” – într-un ghid de bartending publicat în 1884 de G. Winter Brewing Co. din New York a fost următoarea listă de pahare, deja imensă față de ce am găsit înainte.

“Champagne, Claret, Port, Sherry, Rhine Wine Glasses, COCKTAIL GLASSES for Champagne and also for Whiskey, etc, Julep and Cobbler Glasses, Absinthe, Whiskey, Pony Brandy, Hot Water, John Collins and Mineral Water Glasses, as well as large Bar Glasses for mixing purposes and for ornamentation, together with all sizes of Beer, Ale and Porter glasses. There should also be a great variety of Fancy Glassware to be used in decorating the shelves behind the counter.”

Să vedem și lista lui Harry Johnson:

harry johnson

În ambele observăm denumirea “Cocktail glass” dar acest pahar nu e paharul în V adică “martini glass” pe care îl cunoaștem azi. Deși Martini a existat deja de mult, paharul “martini”, în forma de V doar în secolul 20 a apărut. Mai exact, a fost prezentat în 1925 la Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes din Paris (expoziție înternațională de Art Deco). Se spune că forma paharului ajută la ieșirea aromelor din gin în evidență, într-un cocktail Martini, cât și la prevenirea separării a ingredientelor din el, dar eu sunt mulțumită cu un coupe.

În filmele alb-negru din anii 1930-1940 vedem foarte des pahare vintage. Este și un tip de pahar denumit Nick & Nora glass după personajele filmelor “Thin Man” și mă bucur că vă pot arăta (ca să vă convingeți!) cum a băut Nick un cocktail Martini.

Thin Man

Într-adevăr, paharele sunt micuțe față de ce vedem azi, dar această “creștere” în volum e datoraă faptului că mulți au vrut doar cantitate.

În 1934 barmanul faimos Patrick Gavin Duffy a publicat cartea “The Official Mixers Manual” cu illustrații de pahare.

daffy1

daffy2

Știu că v-am zăpăcit cu atâtea date și informații, dar dacă reluăm articolul de la început, ceea ce vedem sunt multe-multe pahare cu picior. Ceea ce, în definitiv, trebuie să și reținem.

Așadar, dragi bărbați, aș vrea să vă comunic că paharele cu picior tot timpul au fost, sunt și o să rămână nu altceva decât simbolul eleganței. Cine spune că paharele de cocktail cu picior sunt feminine, s-a uitat la prea multe filme, printre care și Sex and The City.

Și dacă tot vorbesc despre cocktailurile classice, să aveți grijă, după 2004 fetele din film au comandat un cocktail classic foarte faimos și anume un Manhattan în loc de Cosmopolitan. Manhattan se servește în cocktail glass elegant, cu picior, dar având în vedere că v-am explicat că acest pahar nu e deloc feminin și faptul că faimosul Manhattan nu se poate considera deloc feminin, exemplul lor ar trebui urmat și în rândul bărbaților.

Leave a Reply

9 + 17 =