ramada brasov

Livada – restaurant cu grădină, sentimente care transpar în folclor

livada_restaurant_cu_gradina_candelabru

Ludic între modern și tradițional

În ziua în care m-am născut, bunicul meu planta o livadă imensă de pruni. A vrut să fie un soi de cadou, ceva ce o să-mi lase mie, o parte din pasiunea lui. Am crescut la țară mai mult decât au făcut-o copiii care mergeau vara la bunici, eu mi-am petrecut aproape toată viața acolo, am iubit casa și grădina și am ajuns să cunosc aproape fiecare centimetru din sat.

Când am intrat în Livada – restaurant cu grădină am avut un soi de sentiment de melancolie domoală, am văzut coșurile pline cu mere și am simțit mirosul bucătăriei de vară, în zilele în care era plin de oameni și de viață. Mi-am revăzut via de pe deal și mi-am amintit cum îmi spunea tata să mă apropii încet ca să văd o căprioară care dormea ascunsă după niște tufe de acaț.

Livada – restaurant cu grădină este făcut, în așa fel încât, să te uiți în meniu și să te vezi copil, să te uiți la pereți și să vezi lucruri pe care credeai că le-ai uitat, iar din acest punct de vedere întregul concept și-a atins scopul.

livada_restaurant_cu_gradina_interior

sursă: facebook.com/restaurantlivada

Poate sunt eu ușor de impresionat, dar e minunat să găsești un loc care nu îți servește pe tavă elementele folclorice obișnuite, ci te lasă să le găsești într-o formă ludică, subtilă. Fiecare element popular a fost atent remodelat prin accente contemporane, brâul scos în relief de pe pereți, lădițele de fructe colorate, ceainicele, teracota barului, dar mai ales cuina de afară cu multe geamuri, atent sculptată; împreună converg către ideea stilistică de bază a locului.

livada_restaurant_cu_gradina_cuina

sursă: facebook.com/restaurantlivada

Spațiul este extrem de aerisit, o raportare creativă la tradiție, pereții albi, simpli, împletirea reușită între verdeață și lemn, iar pe alocuri nuanțe minimaliste, fac din Livada, nu doar un loc autentic, ci și un loc încărcat de sentimentalism natural.

livada_restaurant_cu_gradina_detaliu_mandre

sursă: facebook.com/restaurantlivada

Arhitecții Radu Călin și Sebastian Mîndroiu au gândit spațiul exterior ca fiind o continuare directă a spațiului interior. Terasa, care a reprezentat unul dintre locurile preferate ale clujenilor în această vară, dispune de 450 de locuri și îți inspiră relaxarea unei zile fără griji la țară. Chiar și chelnerii poartă șorțuri cu imprimeu popular, iar vasele în care se servește supa, sunt blide mici, colorate, din metal. În baia fetelor sunt agățate multe mături, ceea ce m-a făcut să mă întreb oare cum o fi la băieți? Sper, pentru liniștea mea, ca în cazul în care sunt coase lumea să nu facă exces de băuturi spirtoase. Știm cu toții că flăcăilor din România nu le ia mult până să dea cu cuțitu-n piatră.

La Livada – restaurant cu grădină am mâncat supă cremă de roșii cu crutoane. Voiam neapărat ceva pe bază de roșii, așa m-am gândit eu că trebuie să-mi încep prima vizită la Livada – restaurant cu grădină. De câte ori îmi era foame, când eram mică și bunica mea nu avea timp de mine, îmi spunea să iau niște pâine și să o mănânc cu sos de roșii. Așa că am ajuns la Livada – restaurant cu grădină și ca orice copil de la țară, m-am străduit să fac ce am învățat acasă.

livada_restaurant_cu_gradina_supa_rosii_crema_crutoane

sursă: urbangourmet.ro

După, am încercat ficăței de pui cu piure, pentru că îmi era foarte poftă, dar nu mi-au plăcut în mod deosebit, iar asta, din cauză că eu îi fac altfel, îi las puțin în lapte înainte.

Cultura Sanda Marin mi-a marcat familia, ce să fac? Parcă le lipsea ceva, dar până la urmă vinul roșu a salvat situația. Și uite că am scris și un clișeu de recenzie culinară. Mereu mi-au plăcut referirile la alimentul, ori ingredientul, care salvează o combinație sau o rețetă.

livada_restaurant_cu_gradina_supa_ficatei_piure

sursă: urbangourmet.ro

Punctul în care superstiția și tradiția întâlnesc contemporanul

,,Nici progresul științelor, nici tehnica sofisticată, nici standardele înalte ale civilizației și nici chiar o cultură desăvârșită nu pot ucide definitiv superstiția. Pentru că ea se situează dincolo de logică și de rațiune și orice tentativă de a o explica în termenii acestora se izbește de zidul neclintit al convingerii personale. Există superstiții arhicunoscute, moștenite de nu se știe când, ivite nu se știe cum, pe care unii le respectă tacit și le transmit mai departe. Există superstiții moderne asortate la cotidianul contemporan. Un singur lucru, esențial, dă viață superstiției și îi asigură o bătrânețe onorabilă: credința în eficacitatea ei.’’- Carmen Mihalache, Credințe și superstiții românești.

livada_restaurant_cu_gradina_detaliu_mar_furculita

facebook.com/restaurantlivada

Motivul central al restaurantului este reprezentat de un măr cu o furculiță în el. Am răsfoit puțin cartea de Credințe și superstiții românești, iar la vrăji am găsit o modalitate prin care, fetele credeau că își pot găsi dragostea adăugând într-o cană cu apă: busuioc, măr ras și o pană de păun, iar această băutură era obligatoriu de luat înainte de a merge la joc.

Majoritatea superstițiilor și obiceiurilor ne par stupide acum, nouă, oamenilor moderni, atât de încrezători în logică și în legea firii, care, de altfel, nu mai are nicio legătură cu supranaturalul. Totuși este reconfortant să te gândești că în trecut oamenii își ghidau existența și își trăiau viețile frumos, cu o atitudine dezarmant de naturală față de ceea ce nouă acum ni se pare absurd și amuzant.

livada_restaurant_cu_gradina_livada

facebook.com/restaurantlivada

La Livada – restaurant cu grădină am simțit din nou nevoia să cred în ceva simplu, să cred că dacă ploua cu grindină se va opri când voi arunca afară o mătură și un topor, să cred că nu era în zadar drumul pe câmp în arșiță cu o găleată în mână, spunând descântece, învățate de la cea mai bătrână văduvă din sat pentru venirea ploii.

livada_restaurant_cu_gradina_ghiveci_codimente

sursă: facebook.com/restaurantlivada

La Livada – restaurant cu grădină te poți simți puțin altfel față de cum o faci în mod normal, îți poți permite luxul de a respira aerul lumii la care nu ai mai apucat să iei parte. E plăcut și e bine să faci un astfel de exercițiu uneori, să nu-ți lași livada propriilor amintiri și senzații să dispară de tot, să o lași să transpară în liniștea unui spațiu frumos, gustând un vin bun și bucurându-te de mâncarea tradițională care are totuși ceva în plus.

1 reply to this post
  1. Am fost, ne-a placut. Ambient placut, curat, cu garderoba. Mancare buna, chelneri slabi. Comandam supe creme de rosii, usturoi, ciolane cu varza. Comandam vin alb sauvignon blanc. La care chelnerul: “Nu avem decat Recas”. Atunci treaca-mearga de la mine, comand un Recas alb sec-demisec.

Leave a Reply to Adi Cancel reply

1 × 5 =