ramada brasov

elBulli – Miracolul gândirii creative

sursă: elbulli.com

În căutarea mea de subiecte și povești pentru articole, cel puțin o dată la trei căutări dădeam peste restaurantul elBulli și de numele chef-ului Ferran Adria, iar lucrul acesta se datora faimei restaurantului care timp de 5 ani a fost pe primul loc în topul celor mai bune restaurante de pe planetă, potrivit The S. Pellegrino 50 Best Restaurants.

sursă: theguardian.com

sursă: theguardian.com

Era greu de înțeles la prima lectură asupra subiectului, pentru că aflasem că acest local are doar 50 de locuri și este deschis 6 luni pe an. Restul timpului fiind dedicat creării de noi rețete. Am fost foarte curioasă, așa că în mica mea investigație am găsit două documentare despre acest loc, unul se numește elBulli. Historia de un sueno, iar celălalt elBulli – Cooking in progress. Le-am căutat și m-am uitat conștincioasă la ambele.

Desigur, ar fi momentul să vă povestesc cum sunt, din păcate mi-ar fi foarte greu, deoarece n-am înțeles aproape nimic, fiind în catalană, limbă care mi-e la fel de cunoscută cum mi-e și cantoneza. La un moment dat în Historia de un sueno eram foarte contrariată, pentru că prima proprietară vorbea despre o fată și nu înțelegeam nicicum dacă a fost amanta soțului ei, ori asociata. M-am uitat totuși în continuare pentru că voiam să înțeleg atmosfera și să mă apropii de ea pentru a ști pe ce să pun accentul in articol.

Povestea acestui restaurant, dar și a chef-ului Ferran Adria sunt extrem de interesante, așa că relaxați-vă și adoptați un aer visător pentru ceea ce va urma.

Historia de amor por Costa Brava

sursă: elbulli.com

sursă: elbulli.com

În anii 50, Costa Brava, o regiune de coastă din nord-estul Spaniei, avea să fie catalogată de guvern, ca fiind o zonă foarte bună pentru dezvoltare turistică și destinații de vacanță. La sfârșitul anilor 50 un cuplu de germani, la origini cehoslovaci, Hans și Marketta Shiling au vizitat micul orășel Rosas și s-au îndrăgostit iremediabil de zona golfului Cala Montjoi, unde au hotărât să își cumpere un mic teren.

Povestea restaurantului începe, de fapt, cu licența pentru construirea unui teren de minigolf, primită în iunie 1961 de Hans Shiling. În 1963, Costa Brava era un loc extrem de popular pentru cei care erau pasionați de scubadiving, așa că soții Shiling s-au adaptat și au deschis un bar lângă terenul de minigolf. În 1964 au continuat să se extindă, oferind și mâncare, datorită unui grătar amplasat afară și a unei curți acoperite care funcționa sub forma unei săli de mese. Tot acesta a fost anul când el Bulli a început să fie manageriat de către Otto Muller.

Pasionat de gastronomie, doctorul Hans Shiling și-a început călătoriile prin marile restaurante ale Europei, căutând noi idei de rețete, care să fie ușor de adaptat într-un loc precum Rosas. În 1970, elBulli era un restaurant în toată regula, în care erau servite o mulțime de mâncăruri deja sofisticate, care satisfăceau gusturile clientelei selecte care își acosta iahturile în apropierea micului golf.

În 1975 restaurantul și-a schimbat complet conceptul odată cu venirea chef-ului Jean-Louis Neichel, care de altfel, în 1976 a adus prima stea Michelin fermecătorului local. Prin intervenția lui Hans Shiling, Neichel a ajuns să fie îndrumat de către Alain Chapel, unul dintre bucătarii care au pus bazele conceptului  Nouvelle Cuisine. Nouvelle Cuisine era curentul adoptat de foarte mulți bucătari, în special între 1960 și 1970 ca reacție la rigiditatea bucătăriei clasice franceze.

Ibitza, punct de interes între spălător de vase și chef

sursă: gq.com

sursă: gq.com

Între 1982 și 1983, Ferran Adria se afla în serviciul militar naval în Catragina. În vara anului 1983, la sugestia unui prieten, Ferran hotărăște să se angajeze la elBulli pe postul unui simplu om care spăla vesela, iar acest lucru din simplul motiv al nevoii de bani pentru o viitoare vacanță în Ibitza. În luna martie a anului următor, Ferran s-a întors ca și ajutor de chef la elBulli. A urmat o perioadă în care a resimțit condițiile pe care trebuie să le îndeplinești într-un restaurant de clasă, pentru ca în luna august să li se ofere lui și lui Christian Lutaud posibilitatea de a deveni chefi, în urma plecării lui Jean-Paul Vinay.

Perioada anului care a  urmat, a fost cum nu se poate mai bună pentru cei doi tineri bucătari, care au profitat de lunile fără turiști pentru a exploata noi idei care aveau să transforme elBulli. Lutaud și Ferran și-au început călătoriile inspiraționale, au căutat sfaturile marilor bucătari ai vremii și au fost clienții multor restaurante, sau cel puțin al restaurantelor  pe care și le permiteau.

În 1987 Christian Lutaud avea să părăsească elBulli pentru a-și deschide propriul restaurant în Alicante. Acest lucru a coincis cu perioada în care Ferran a realizat că este pasionat tot mai tare de bucătărie, iar perioada care a urmat pentru exoticul local a fost o perioadă a creativității dezlănțuite.

Atmosfera. O stare de spirit

M-am uitat la foarte multe poze și video-uri din acel loc, plus că într-un interviu dat de Ferran Adria revistei GQ, citeam faptul că ascultă Alejandro Sanz. Așa că imediat după asta mi-am spus că am găsit iar muzica potrivită pe care sa citesc și să scriu. Așa că m-am lăsat condusă de vocea minunată a lui Sanz, iar acum rog să ridice mâna sus fata care nu-i adoră vocea! Nu cred că este măcar una.

Cum spuneam, am încercat să-mi imaginez atmosfera, am citit despre asta și am aflat că locul nu este mult diferit față de cum se prezenta în 1983 când Ferran a ajuns acolo pentru prima oară. Mă gândesc că într-o zi, cândva, atunci când voi avea mulți bani, o voi lua pe sora mea și o voi duce acolo și voi face greva foamei la poartă până când vom fi primite și servite măcar cu o stridie. Citind toată povestea cred că soră-mea e omul care merită cel mai tare să ajungă acolo pentru simplul fapt că e singura persoană (în afară de Salma Hayek), pe care mi-o imaginez ca încadrându-se perfect în atmosferă.

2 milioane de rezervări pe an, capacitate de 50 de locuri

Din păcate cred că voi fi nevoită să fac greva foamei la infinit, pentru că elBulli s-a închis definitiv. În anul 1986, restaurantul a fost închis din ianuarie până în martie, urmând ca din 1987 să fie închis pentru 5 luni, pentru ca în următorii ani elBulli să rămână închis pentru clienți pe o perioadă de 6 luni, din întâi octombrie până în întâi aprilie. La început motivul a fost costul ridicat al întreținerii pe timp de iarnă când veneau foarte puțini clienți, acum pare de-a dreptul amuzant, având în vedere că în ultimii ani s-au făcut peste 2 milioane de cereri pentru rezervări pe an, iar acest lucru venind raportat la faptul că restaurantul avea o capacitate de 50 de locuri, iar singurul moment al zilei când se servea, fiind seara.

O nouă bucătărie, un nou concept și o echipă de creație

elbulli_5

sursă: elbulli.com

Restaurantul avea nevoie de mari schimbări, astfel pornind de la nevoia unei parcări și renovarea grădinii, Ferrano a hotărât că restaurantul are nevoie și de o nouă bucătărie, una mult mai mare cu o utilitate care să satisfacă standardele unui restaurant din această categorie. Dacă până în acel moment bucătăria avea 50 de metri pătrați, noua bucătărie avea să se întindă pe o suprafață de peste 350 de metri pătrați. Chiar dacă până în acel moment la elBulli mai existaseră workshopuri de gătit creativ, pentru unica dezvoltare a tehnicilor, acum ideea avea să fie dezvoltarea unei echipe de bucătari care să își dedice ideile și munca în scopul extinderii tehnicilor de gătit și expresivității pe care mâncarea unui restaurant o putea dobândi prin muncă și creație.

Din 1994 până în 1999 la elBulli au început să se țină cursuri care se întindeau pe durata a trei zile, de aici pornind și ideea unei posibile extinderi în zona de catering, lucru care s-a și întâmplat din anul 1995, prima colaborare fiind cu restaurantul Aquarium din Barcelona.

elBulli și-a continuat expansiunea până în 2011 când Ferrano Adria a hotărât să îl închidă definitiv pentru public. Unul dintre cei mai cunoscuți critici gourmet spunea pentru un articol din vanity Fair că s-a mai simțit la fel de trist doar atunci când a aflat că membrii trupei The Beatles s-au despărțit.

Totuși povestea nu se încheie aici, chef-ul Ferrano a hotărât să îl închidă doar pentru a putea pune bazele noului proiect numit elBulli Foundation. Un proiect care va permite gătitul creativ și dezvoltarea unor noi tehnici gastronomice fără presiunea termenelor limite. El a promis să dezvolte o adevărată academie pentru bucătarii cu adevărat pasionați.

sursă: luxuo.com

sursă: luxuo.com

Și eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea unui restaurant care nu doar că a ridicat standardele gastronomiei în ultimii 20 de ani, ci a dezvoltat noi concepte și a dus creativitatea gourmet la un alt nivel.

E minunat să ne deschidem ochii pentru a vedea firul unor astfel de povești precum cea a restaurantului elBulli, care e foarte posibil să fi evoluat așa și din simplul motiv că motto-ul chef-ului Ferran Adria a fost: ,,nu lucrez ca să fiu cel mai bun, ci lucrez ca să mă bucur de viață’’.

Leave a Reply

three × 4 =