ramada brasov

Con mucho gusto: Bolero

restaurant_bolero_cluj_lumanare

Îți stătea bine ca mariachi, industria te-a corupt

Toată lumea a văzut măcar o dată filmul Desperado în regia lui Robert Rodriguez, avându-l în distribuție pe Antonio Banderas. Toți ne amintim celebra melodie El mariachi, care de altfel a devenit un soi de hit, fiind remixată în toate modurile posibile. Imaginați-va atmosfera aceea latino, pe care ți-o inspiră filmul, iar acum imaginați-va că știți foarte bine un cântăreț dintr-o trupă de mariachi. Îl știți bine, v-a cântat de multe ori, v-au plăcut mereu exotismul și senzația de viață pasională care palpita prin muzica lui.

Iar acum, amintiți-va ziua în care v-a spus că s-a lăsat de meserie, că încercă să-și facă intrarea in industria pop. Vă întrebați probabil de ce? Îi stătatea atât de bine, era diferit față de ceilalți oameni pe care îi cunoșteați, obișnuiați să profitați de atmosfera creată de el.

Cam aceasta este senzația pe care restaurantul Bolero mi-a lăsat-o mie în timp. În urmă cu doi, chiar trei ani, intram și auzeam Buika, ceea ce era minunat! Nuanța aceea de roșu, predominantă în interior, atât de bine aleasă, parcă perfectă pentru numele – Bolero – și muzica latino aleasă cu grijă, care nu se auzea ieftin cum tind românii să asocieze muzica latino, erau o continuare perfectă a localului. Spunea alături de celelalte elemente povestea din spate. Era o atmosferă caldă și apropiată de client.

Acum simt locul ca și pe cariera Thaliei, care a îmbătrânit odată cu artista. Ca și cum nu ar fi fost niciodată latină autentic, iar acum cu trecerea timpului e ca și o umbră tristă care se târăște de dragul amintirilor.

restaurant_bolero

sursă: restaurant-bolero.ro

Poziția: un atu

La Bolero obișnuiesc să mănânc des, deoarece în aria aceasta, mai bine spus pe Bulevardul Titulescu, fosta stradă Pata, dar și în împrejurimi, nu găsești foarte multe locuri în care să mănânci sau în care să îți bei cafeaua. Asta dacă nu vrei să îți bei cafeua într-un coafor sau într-o alimentară, locuri care se găsesc din beșug. Dar dacă totuși nu vreți să faceți asta, Bolero e cel mai bun loc, din punctul meu de vedere, acesta fiind și marele lor atu: poziția.

Bolero și-a creat de altfel o linie a clienților, ceea ce e un lucru bun, oamenii se întorc, iar asta sugerează ceva. Din păcate, în același timp poate fi și un dezavantaj, dacă scazi nivelul pentru simplul motiv că și-ai stabilit un target și l-ai permanentizat. Mie îmi lasă pe alocuri senzația de praf, nu praf fizic, ci pur și simplu, o lipsă a noului. Într-un oraș mare trebuie să ții pasul, pentru că altfel vei rămâne în urmă cu vechea faimă ca și Manolete, dacă tot vorbim de cultura latino.

Am avut și experiențe reușite și mai puțin reușite, de cele mai multe ori am comandat feluri de mâncare ,,standard’’, ca să le spun așa, care au cam același gust oriunde, iar asta pentru că eram într-o pauză de o oră de la facultate. De unde tragem concluzia clară că nu aveam cum să-mi comand rață în sos de portocale, urmată de ,,un vin roșu, pentru examenul de după-masă’’. Mi-a plăcut mereu, servirea nu a fost chiar cea mai rapidă, dar pastele sunt delicioase, Știu sună ca un clișeu, când ai criticat un loc, ca să te scoți la final spui: ,,dar pastele sunt delicioase’’, ,,ori salata este fresh’’. Nu e cazul și aici, pastele sunt cu adevărat bune.

restaurant_bolero_wall

sursă:restaurant-bolero.ro

Surse de inspirație infinite, în estetica de inspirașie latino

Mi-a plăcut Bolero de la început, a fost primul restaurant în care am intrat în Cluj și o sa cataloghez perioada actuală, ca fiind doar o perioadă nu foarte bună, din punctul de vedere al stilului și chiar și al tratației, în fond și clienții noi sunt clienți. Cred în locul acesta, pentru că e frumoasă ideea din spate și cred ca e momentul să primească mai multă atenție și un suflu nou. Surse din inspirație sunt infinite pentru un local cu o astefel de poziție, care și-a făcut un soi de istorie alături de clienți. Pornind de la ideea de estetică latino, foarte bine exploatată, cum a fost cea de la Bolero, există pericolul să rămână doar un precedent și nu un restaurant cu continuitate, care abordează această temă.

Ca să intrați puțin în atmosferă, vă las să ascultați această melodie grozavă de la Buika, pe care o auzeam des la Bolero și vă recomand să vedeți filmul Manolete cu Adrien Brody și Penelope Cruz, care arată mai bine ca niciodată.

Leave a Reply

one + 1 =