ramada brasov

Campionatul Internațional de Gătit – Varză á la Cluj și artă thailandeză. Ziua 2

DSC_0844

Ultima zi a Campionatului Internațional de Gătit în Aer Liber de la Polus Center, o zi plină de revelații pentru mine. Am constatat cu această ocazie că pot, din nou, să am încredere în ambițiile româniilor, iar pe de altă parte, am aflat o mulțime de lucruri despre una dintre cele mai importante laturi ale gastronomiei thailandeze, dar să le luam pe rând.

400: un număr norocos pentru iubitorii de Varză á la Cluj

Știu că zilele noastre trec însoțite de regret și de dezamăgire, ambele în legătură directă cu țara în care trăim. Ieri am constat totuși că românii încă au ambiții. De ce spun asta? Pentru că în cadrul Campionatului Internațional de Gătit în Aer Liber, primăria municipiului Cluj-Napoca a hotărât să facă o porție de Varză  á la Cluj cu o greutate de peste patru sute de kilograme. Adevărul este, că încă din coplilărie, priveam cu jind când bunica mea băga Vasul cu varză á la Cluj în cuptor.

Mă gândeam mereu, oare când o să văd o porție de Varză á la Cluj de patru sute de kilograme? Știu, nu sunt specială, într-un moment sau altul al vieții, pe lângă întrebările obișnuite: ,,oare cât o să vină curentul?’’, ,,oare să mă căsătoresc sau nu?’’, ,,merit un salariu mai mare?’’, cu toții ne-am întrebat când o să vedem o porție de varză á la Cluj de patru sute de kilograme? Ei bine, ieri, mi-am văzut visul cu ochii!

DSC_0879

Primăria Cluj-Napoca, prin restaurantul MEMO 10, și-a propus, într-un fel sau altul, să intre în cartea recordurilor cu această porție imensă de mâncare. Mi s-a parut un gest extrem de curajos, având în vedere toate celelalte popoare, care au încercat de atâtea ori să ducă acest proces până la capat și nu au reușit. Mă și gândesc la thailandezi de exemplu, pentru că tot o să vorbim despre ei, cum stau ei acum și își rod unghiile de invidie că le-a luat-o altcineva înainte. Până la urmă evenimentul a fost foarte reușit, le-am dat celorlalte echipe din alte țări cu Casa Poporului peste nas, cum ar veni.

Le-am arătat noi cine știe să facă cea mai mare Varză á la Cluj din lume. A fost un vis al nostru, al fiecăruia dintre cei prezenți și nu numai. Acum, de câte ori voi mânca Varză á la Cluj în compania familiei mele mari, le voi spune cu mândrie că România a ieșit din tranziție și că acum traversează frumosul drum presărat cu lauri al gastronomiei.

Carving sau arta decorațiunilor din fructe și legume

DSC_0849

Lăsând gluma la o parte, ultima zi a Campionatului a fost chiar reușită, iar eu am aflat o mulțime de lucruri, pe care le voi îmărtăși și cu voi. M-am plimbat foarte mult, am stat câte puțin la fiecare stand și am observat cu precădere faptul că se poartă fructele și legumele sculptate. Tehnica, în engleză, se numește ,,carving’’  , iar eu le priveam la fel cum priveam când eram mică și artificiile acelea subțiri din bradul de Crăciun. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Bătinaș Sebastian, creator de decorțiuni culinare.

El mi-a povestit despre pasiunea lui pentru acest tip de artă, pentru că e o artă după cum veți vedea, dar și despre originile acesteia. Recunosc că mi-a stărnit foarte tare curiozitatea și am încercat să aflu mai multe despre detaliile din spatele acestei tehnici, dar și despre evoluția ei în timp.

DSC_0851

Originile acestei tehnici își găsesc locul în istorie în secolul al XIV-lea, în Thailanda. Conform legendei, în anul 1364, tânăra soție Nang Nopamas, a regelui Ramkhamhaeng, a făcut primul khratong, ca o ofrandă adusă zeiței apei Phra Mae Khongkha. Știu cum sună toate aceste nume, ultima dată când am scris la tastatură ceva asemănător a fost când pisica mea încerca să se uite pe YouTube. Dar revenind, khratong-ul este o decorațiune din frunze de banan, o ofrandă adusă și azi de thailandezi în cadrul festivalului Loi Khtrong, care are loc în fiecare an în luna noiembrie, un fel de Festival al Luminii.

Bangkok-Festival-flowers

sursă: chocolate-fish.net

Exotismul tehnicii Kae-sa-Lak

Inițial erau doar din frunze de banan, dar legenda spune că regina Nang Nopamas a creat un khratong uimitor din fructe și legume sculptate, care puse pe apă aveau forma unui nufăr. Regele a fost impresionat într-o măsură atât de mare, încât a dat ordin ca această tehnică să fie promovată la rang de artă în Thailanda, pentru ca mai apoi să fie învățată de către toate femeile într-o școală special amenajată în Palatul Regal. Inițial, această tehnică era ținută în secret, nu era permisă nici o scriere legată de acestă artă, iar timp de generații ea s-a transmis prin comunicare orală și prin demonstrații.

Foarte mult timp thailandezii au numit acestă tehnică Kae-sa-lak. Fiind o tehinica care necestită multă rabdare și precizie, unul dintre cele mai importante aspecte este reprezentat de cuțitele folosite. Modelele tradiționale nu urmăresc un anume șablon, dar cei care fac asta știu că în funcție de fruct, ori de lugumă, culorile trebuie evidențiate într-un anume fel, la fel și formele sculptate, care în cea mai mare parte sunt de inspirație florală. Cu toate acestea, ieri, la eveniment, cei de la MEMO 10 au avut și pepeni reprezentând porterete.

Am fost extrem de contrariată, pentru că pot să jur că unul dintre chipuri era a lui Decebal. Poza o aveți mai jos, în caz că aveți o altă viziune, simțiți-vă liberi să vă exprimați. Nu aș vrea ca acest mister să rămână nerezolvat.

DSC_0810

Domnul Bătinaș, creatorul unor astfel de decorațiuni, despre care v-am vorbit mai sus, mi-a spus că există foarte mulți maeștri ai acestei arte și că în curând se va dezvolta mult mai mult și în România.

Așadar, ziua a fost o zi plină de informații, iar eu aștept cu interes următoarea ediție. Sunt dornică de noi experințe exotice, precum arta sculpturii în fructe, dar nu exclud nici posibilitatea de a vedea cea mai mare chiftea din Sud-Estul Europei.

Să aveți o zi frumoasă! Și, bineînțeles, dacă ați fost la eveniment, aștept comentariile voastre despre el. Abia aștept să schimbăm păreri!

Leave a Reply

eleven + 13 =