ramada brasov

Pensiunea Colibri

Pensiunea Colibri 2

Daca ar fi sa ne luam dupa ceea ce se spune despre Pasarea Colibri (pasarea cea mai mica din lume cu niste cuiburi construite ingenios si care nu are dusmani) am putea spune ca se potriveste cu ceea ce gasesti in bucataria pensiunii, mai degraba in cea a lui Septi: mancaruri la care nu te astepti si facute de oameni,  la care te-ai gandi ca nu ai sa ii vezi in bucatarie niciodata.

A fost o initiativa a mea, a lui Septi si a lui Dan sa o invatam pe Mia, prietena noastra sa gateasca. E genul de femeie care nu sta in bucatarie decat atunci cand manaca gatit de noi. Am vrut sa ne demonstram noua ca putem sa invatam prieteni sa guste gatit de ei, prin viziunea  noastra, orientata asupra lor.

Am regizat totul cu cateva zile inainte, Mia avea sa primeasca o zi libera cu conditia sa se lase pe mana noastra in bucatarie. Chiar daca conform spuselor sale bucataria este ca si „patrunjelul in zama: nu are nici gust nici aspect”, am inceput sa pregatim din meniu: confit din pulpa de rata cu legume in oak, muschiulet de porc  cu sos de curmale si cartofi taranesti si platou de branzeturi.

Pentru a pregati pulpa de rata a fost nevoie sa o puna in cuptor 6 ore in untura de rata, la foc foarte incet. In tot acest timp am pregatit garnitura si am marinat carnea in ulei de masline si condimente din casa pentru cateva ore la temperatura camerei.

Curmalele au fost parasite de samburi si inmuiate in vin rosu sec timp de cateva ore, tinute apoi in frigider. Cand pulpa era aproape gata am pregatit tigata Oak(cea din bucataria asiatica, din fonta, adanca). Am aruncat impreuna legumele in tigaia incinsa, cu putin de ulei de masline si stropite (la final) cu sos de soia si de stridii.

Treaba noastra a fost de a asocia vinul potrivit, iar mie imi place povestea etichetei, inainte de a gusta vinul. Ceea ce e interesant la Comme a Cayenne este ca  provine din sudul Frantei (Languedoc Roussillon) de la producatorii pe jumatate francezi, pe jumatate romani: Pompilia&Michel Guiraud. Pompilia fiind o clujeanca care s-a indragostit de un francez, producator de vin, de trei generatii.

Povestea etichetei vine de la mama lui Michel, care cultiva soiurile de strugure intalnite in vin – Grenache Noir,  Carignan, iar cand venea vremea culegerii lor, traia cu sentimentul ca merge la Cayenne la munca (o zona din Guineea Franceza cu munti si terenuri greu accesibile).

Terenul familiei Guraud este atat de greu accesat incat nu poti culege strugurii decat manual in cosuri de nuiele, carate in spate. 

Dupa ce am savurat opera Miei, am trecut la sosul muschiuletului de porc: dupa ce a scos curmalele, inbaiate in vin, le-a pasat cu putina sare si piper. Pe urma, intr-o tigaie incinsa, a fiert putin tot sosul si a mai adaugat putina smantana dulce sa se ingroase. Muschiul l-a pregatit intr-o tigaie si se tot juca cu el pe o parte si pe alta, pana s-a rumenit.

Cu o furculita cu doi furcheti, am invatat-o sa transeze carnea correct. Cea de vita se taie oblic, iar cea de porc  perpendicular cu fundul de lemn, la o grosime de 1-1.5 cm, iar spre surprinderea noastra am vazut-o pe Mia fugind in birou dupa un liniar ( ,,credeti ca eu am ochi de vultur in bucatarie?  Ca sa nu gresesc si sa ma criticati, ma descurc cum pot “).

Am asociat cu un vin romanesc, nu foarte taninos si greu. Am vrut sa fie lejer pentru sosul dulceag al carnii si am ales o Feteasca Neagra – Caloian de la Crama Oprisor. La fel cu o poveste frumoasa intitulata Oltenia Profunda: cu niste satence surprinse la munca intr-o zi de vara. Ne-am racorit cu un vin rosu, 100% romanesc, vinificat proaspat, fructat.

Si ca sa ii dam frau liber imaginatiei, i-am adus o selectie de branzeturi si romanesti si frantuzesti – Nasal (branza fermentata in pestera de la Taga), Branza de capra (produsa in mica fabrica de pe Feleac) Cascaval afumat Moeciu, Camembert si Branza cu mucegai albastru (Blue chesse).

Si ca sa fie totul in concordanta cu vinul, inca o poveste frumoasa a celor de la Oprisor, prin gama lor La Cetate: o Tamaioasa Romaneasca vinificata pe demise, foarte aromata, care contopea foarte frumos gustul branzeturilo, dar si a migdalelor de pe platou.

Fiecare sticla din gama Miracol – La Cetate, are un desen in partea de jos. Pe eticheta am vazut o pisica care prin vietile multe ale ei reprezinta faptul ca ea se tot renaste si nu moare niciodata. La fel si soiul Tamaioasa Romanesca: care a renascut, in viziunea oenologului Grigorica, de a o duce mai departe si de a ne incanta de fiecare data cand o avem in pahar.

A fost o dupa  amiaza in care am starnit curiozitatea Miei de a gati insa nu stim pentru cat timp. Toti ne-am simtit bine unul in compania celuilalt, atata timp cat ne uneste mancarea si  cel din urma vinul.

 

Leave a Reply

1 × five =