ramada brasov

Cina coreeana la Pensiunea Clasic

Pensiunea Clasic - Cina coreeana 0

Nu stiu daca ar conta stelele sau margaretele afisate pe usa, dar am fost intampinati cu caldura si zambete care sa ne deconecteze de cotidianul care il traim zi de zi, intr-un Cluj mai aglomerat pe zi ce trece. Pe langa caldura doamnei Doina Cosma si a omului care s-a indragostit de Romania (mai mult ca un roman ce traieste in ea) coreeanul Lae Weon Park, sotia lui Lidia si cei doi copii ai lor: Fiona Teyang si SebastianTemin, am fost asteptati si de o masuta intr-un colt, plina cu vin rosu si rose (poate nu toate tinute la o temperatura adecvata).
Doamna Doina a fost atat de draguta sa ne explice ca ea nu se pricepe la vinuri, ca cele albe sunt in frigider, dar nu stia care e temperatura optima de servire a rose-ului.Cu mare placere a luat-o ca si bun augur cand am sfatuit-o sa puna rose-ul la rece.
Ador oamenii care accepta sfaturi de la alti oameni (ea nestiind cu ce ma ocup eu) – vinul a fost un hobby pentru mine, iar acum e un stil de viata, e o  FIINTA, care se naste, traieste si apune.
Inainte de a-mi arunca privirile pe masa, lucru facut de colegele mele Geta si Alexandra, am ramas la vinuri, care m-au fascinat. Nu stiu daca a fost o pura coincidenta de asociere corecta vin-mancare, dar am ramas flatat de faptul ca a ales, nestiind ce vom cina, vinuri din zona Ciumbrudului de la noul producator Domeniile Boieru (l-as numi primul producator din zona Tarnavelor care a avut initiativa de a cultiva soiuri de strugure rosu, si cu atat mai mult sa il si vinifice).
Tema cinei era Coreea, asa ca am facut legatura cu prezenta lui Lae Weon. Deja intarziati de acest Cluj, supra plin de masini, masa era gata pregatita si plina de mancare, iar noi am mai avut parte de o demonstratie live in care Leo a gatit in capul mesei un Gochujang Bulgogi (ceafa de porc marinata in sos iute gatita cu sos de soia si multe legume: usturoi, dovlecel, ceapa, morcovi; gazda ne-a spus ca se pot pune si ciuperci Pleurotus daca se doreste).
In Coreea – prin traditie – toata lumea participa activ la prepararea si aranjarea mesei si am fost indemnati de catre gazda si bucatar sa facem la fel. Colega noastra Alexandra, pe langa poze, a ajutat la prepararea delicioasei Gochujang Bulgogi – dupa cum puteti vedea mai jos.
Pe masa mai erau Baechu Kimchi ce aveau in compozitie varza chinezeasca, usturoi, pere, gochugaru (un fel de boia din ardei iute) si ghimbir, care a fost tinuta la macerat cateva ore. Leo ne spunea ca acest preparat este in topul primelor 5 mancaruri ca si aliment nutritionist din lume.
Am apreciat faptul ca nu l-a clasat pe podium, la fel cum eu nu pot spune, ca exista cel mai bun vin, sau cel mai bun somelier din lume, practic vinul ne descopera pe noi insine, traim impreuna cu vinul si……ori el ne pune in valoare, ori noi pe el.
Am mai gustat Kongnamul Moochim (Salata picanta din muguri de soia) ce continea muguri de soia, ceapa verde, morcovi, telina toate taiate julien si presarate cu susan prajit.
Ne-a fost servita si supa din muguri de soia denumita Kongnamulguk, pe care coreeni o folosesc ca si antreu, dar si a doua zi dupa o noapte plina de vin (am putea sa o asociem in gluma cu ciorba de burta din bucataria roamaneasca).
In aceasta masa indestulata am fost asteptati si de catre Dak nalghegui (Aripioare de pui in sos picant) – pe care le regasiti in fotografia de mai jos.
Gyeran Jjim inseamna oua aburite (fotografia de mai jos) si contin ou batut, apa, sare kincigoru (un fel de boia din ardei iute ), ceapa verde – toate amestecate,  adaugata ceapa si pe urma puse la abur. Iti dadeau senzatia de supa de salata, dar si crema de zahar ars cu gust de sare. Bineinteles Alexandra a sarit peste acest fel din cauza ca ,,tremura” preparatul :)
Pe masa mai gaseam mici farfurii de colo colo cu ceapa alba taiata felii, usturoi la fel, ardei iute, dar si sosul de soia cu wasabi, susan prajit si adaugat putin otet. Pe unele aveam si alge de mare, acele alge care le intalnim in bucataria japoneza, la sushiul numit roll.
Lae Weon ne-a invatat sa ne ,,preparam” noi insine mancarea, sa o definim dupa gusturile noastre, in functie de iutime, aciditatea din legume, saratul din soia, dar si atenuarea picantului cu acele oua aburite si cu orez fiert.
Langa farfuriile noastre erau frunze de salata verde, care ni le-a umplut cu orez, pui (cum gatise la inceput), salata de cruditati, ou aburit. Toate stropite cu sosul de soia, gata preparat. La inceput, poate au fost prea picante, dar a doua oara le-am creat dupa gusturile noastre si cand spun ,, creat” inseamna doar ca am mixat ingredientele dupa gustul nostru.
Algele, ne-a sugerat sa le umplem cu orez, surimi, avocado, castravete morcov si sa ne creem propriul California Handroll (Alexandra a avut bucuria de a invata chiar impreuna cu Lae Weon).
Gusturi mai noi sau mai cunoscute, dar am fost lasati de catre Lae Weon sa ne bucuram treptat de experiente culinare descoperite.
Si acum sa vorbim putin si de asociere cu vinul, el fiind nelipsit, am ramas surpris de asociere. Ni s-a oferit un vin alb si un rose (rose-ul trecut de varsta vinului, la care trebuie baute acestea), dar acel Dry Muscat de Domeniile Boieru, a fost atat de concordant cu mancarea din cauza aromelor fructate ale muscatului, desi era vinificat pe sec, dar aveai senzatia unui vin demisec spre demidulce. E bine la bucataria asiatica sa asociem vinuri fructate, spre dulce, din cauza picantului gasit in mancare, dar si de senzatia de dulce-acrisor-sarat. Rose-ul, desi era recomandat de Cosmin Zidureanu, acel 5 Motive de Vanju Mare, era deja apus si nu avea cum sa completeze aceasta cina.
Pentru ca seara sa fie in tandem cu cina, la desert am avut privilegiul sa ma implic in desertul servit. Un client al pensiunii a adus un ananas iar eu l-am flambat  intr-un sos de zahar ars cu suc proaspat de portocale. L-am putut asocia cu doua vinuri albe de desert: Episcopal (demidulce) si Cardinal (dulce) tot de la Domeniile Boieru. Am asteptat reactiile Getei si Alexandrei si, desi doamnei Doina ii placea orice vin dulce si demidulce – nu conta de provenienta lui ( de aici si dorinta de a exporta vinuri in Corea de Sud, ei fiind axati pe vinurile demiseci, demidulci si dulci), feedback-ul  a fost cel asteptat de mine si am continuat seara cu Vinul Episcopal, care in combinatie cu desertul, nu facea decat sa simti atat vinul, cat si ananasul, gatit in acel sos.
In loc de digestiv am avut parte de un mic concert la pianina si aici vreau sa o las pe Geta sa va scrie in randurile de mai jos ce a simtit ea, in raport cu toata cina, locul muzici cantate de catre Cezara – fiica doamnei Doina.
Vlad Muresan
In primul rand, tin sa-i multumesc lui Dan Olteanu pentru recomandarea facuta. Multumesc Dan! Fara tine n-ar fi ajuns Urban Gourmet chiar in Floresti intr-o seara aglomerata de miercuri.
Continui povestea serei coreene, spunandu-va ca mi-a  facut placere sa vad implicarea si bucuria fiecarui membru al familiei in pregatirea acestei cine. Restul detaliilor le-ati regasit in postarea lui Vlad si n-o sa ma repet, dar o sa va spun ca Cezara canta minunat. A inceput cu Fur elise de Beethoven si am simtit fiecare dintre noi ca parca timpul s-a comprimat. Desi emotiile n-au parasit-o pe Cezara, a continuat sa ne incantane cu o arie preferata a ei: Cantec de Paul Constantinescu.
Cum timpul “se oprise” mi-a trecut prin minte faptul ca zilele noastre se aseamana cu clapele pianului: cele negre sunt acele zile dificile, in care simtim ca totul e greu si nu exista cale de scapare, iar cele albe sunt zilele in care totul ni se pare perfect. Cred ca e importanta modalitatea noastra de-a sti sa gasim combinatia echilibrata intre atingerea unora sau a altora. Clapele pianului aveau doar doua culori, dar, in mintea noastra aseara au rasunat mii de culori…
Multumesc gazdei Doina, fiicei ei Cezara,lui Lae Weon, Lidiei si copiilor pentru invitatie si pentru ca am petrecut o seara minunata in compania unor oameni calzi.
Geta Ungurean

 

7 replies to this post

Leave a Reply

17 + 15 =