ramada brasov

Bistro de l’Arte

Bistro de'll Arte 2

Vă spuneam într-un articol anterior că terasa Camino din Cluj seamănă cu un loc tare drag mie din Brașov pe nume Bistro de l’Arte. Având în vedere că ajung des pe acolo, m-am gândit că ar fi momentul să le dedic un articol.

Dacă te uiți pe descrierea de pe site, ai zice că exagerează în exprimare zicând că sunt: „o bijuterie ascunsă în centrul istoric al orașului Brașov”. Ei bine, nu e deloc o exagerare: restaurantul îl găsiți în Piața Enescu 11bis  (sau mai bine spus de pe Republicii intrați pe Michael Weiss și întrebați localnicii) unde vă așteaptă de fiecare dată cu mâncare bună, băuturi fine, muzică live și o galerie de artă.

Îmi place pentru atmosfera intimă și muzica de foarte bună calitate pe care o difuzează, pentru meniul care evoluează de la sezon la altul și în care de fiecare dată am surprize plăcute,  pentru „Today’s specials” și pentru chelnerii care te îndrumă frumos la masă, pentru asocierea cu arta și susținerea pe care o acordă artiștilor plastici locali.

Clienții sunt de obicei oameni cu bun simț și veseli, nu o să vă deranjeze tocurile prea înalte sau „aerele” unei categorii sociale specifice României (cum spunea atât de bine domnul Pleșu aici). În concluzie, un loc frumos pentru oameni frumoși.

Mobilierul din lemn, lumina difuză, canapelele de piele, culoarea și structura pereților dau senzația aceasta de intimitate despre care vă vorbeam mai sus. Un pic rece pe timp de iarnă și perfect de răcoros pe timpul verii.

La recomandarea unui prieten încercat din celebrul croque-madame (varianta derivată din croque-monsieur): un sandwich cu pâine toast, sos bechamel, cașcaval, șuncă și ou. O combinație delicată și suculentă, perfectă pentru brunch sau mic dejun.

Mai sunt recunoscuți și pentru supa de ceapă (prima fotografie din articol) însă eu i-aș recomanda și pentru tagliatelele cu pui și sos gorgonzola. Fraged și savuros, nu a rezistat foarte mult în farfurie.

Mușchiulețul de porc cu tartă de legume ne-a plăcut foarte mult, cu excepția că a fost servit cam rece. Mi-ar fi plăcut ca legumele să fie mai bine încălzite, chiar dacă ele au fost preparate dimineață.

Despre gomboți aș putea să vă scriu un roman. Mai ales despre nereușitele mele în încercarea de a găti acasă acest desert. Prima dată am mâncat la Bistro și de atunci tot caut în Cluj un loc unde să-mi placă aceste găluște cu prune (m-ar ajuta și niște recomandări, dacă aveți).

Sosul de vanilie din apple crumble-ul de mai jos a fost pentru mine o tentație la care cu siguranță nu aș fi rezistat. Delicios:

Îngerul decăzut, cum îi spune în meniu, e de fapt o cremă de mascarpone cu fructe (un înger cam colorat aș zice). Crema era amăruie când am încercat eu, nu știu din ce motive, însă cred că i-aș mai da o șansă la următoarea vizită.

În speranța că că subiectivitatea mea nu v-a deranjat atât de mult, aștept impresiile voastre la următoarea vizită pe care le-o faceți.

Cu drag, Alexandra Crăciun

 

Leave a Reply

13 − 2 =